La primele alegeri libere din România au participat 128 de partide
Editura Evenimentul si Capital

La primele alegeri libere din România au participat 128 de partide

Autor: | | 0 Comentarii | 462 Vizualizari

Primele alegeri locale din România, după Revoluția din decembrie 1989, au avut loc în februarie 1992, în zilele de 9 februarie (primul tur de scrutin) și 23 februarie (al doilea tur de scrutin). Au fost primele alegeri locale libere după mai bine de jumătate de secol la care participau, în alianțe și coaliții, 128 de formațiuni politice înregistrate legal în România.

România anului 1992

Evenimentul Zilei a apărut după aceste date, însă jurnaliștii care s-au ocupat de alegerile parlamentare și prezidențiale din toamnă știau că rezultatul scrutinelor locale reprezintă un barometru al alegerilor generale. Un document, prezentat în premieră absolută la 1 septembrie 1992, în preambulul campaniei electorale, de jurnalistul Dan Andronic trasa harta electorală a României. Ardealul era disputat de UDMR și PUNR (formațiune care astăzi nu mai există, dar retorica se regăsește la multe partide); Județul Galați era Zona Roșie a României, adică a votat masiv partidele de stânga. În mod surprinzător, o formațiune de care puțini își amintesc, Partidul Democrat Agrar din România, era a treia forță politică în România în 1991. Hunedoara și Constanța erau fidele Partidului România Mare.

Din cele 128 de formațiuni contau, în rezultatele alegerilor, două: Frontul Salvării Naționale (FSN), cu 34 de procente, și Convenția Democratică, cu 22%. Cel de-al treilea partid ca importanță, PDAR, a obținut 9% din sufragii.

Cel mai mare procent l-a obținut UDMR în județele Harghita, Covasna și Mureș cu 78%, 77%, respectiv 43%. FSN a obținut cele mai multe voturi în Ialomița (54%), iar CD, la Timișoara, unde 48% dintre alegători au dat un vot de încredere formațiunii de dreapta.

Aceste rezultate au contat în campania electorală pentru alegerile generale.

Eminențele cenușii ale principalilor candidați la președinție

Din articolele publicate în Evenimentul Zilei, în prefața campaniei electorale, reiese că populația s-a polarizat în jurul a două personaje politice, candidați la președinție, care trăgeau după ei și partidele pe care le reprezentau. Ion Iliescu reprezenta pe atunci figura emblematică a schimbării din decembrie 89. După ce FSN s-a scindat, Iliescu a candidat independent, susținut de FDSN.

Emil Constantinescu, intelectual, elitist, sofisticat, reprezenta o nouă abordare, îndreptată către lumea occidentală la care visau mulți cetățeni, dar pe care o considerau o aspirație greu de atins.

Cei doi candidați principali au fost sfătuiți de directori de campanie. Viorel Hrebenciuc pentru Ion Iliescu și Ioan Cezar Corăci pentru Emil Constantinescu.

Viorel Hrebenciuc, prefect de Bacău, își luase concediu fără plată pentru a-l consilia pe Iliescu. Era, încă de atunci, abil. „Trece drept un excelent mediator de conflicte, fiecărei tabere dându-i impresia că e de partea sa”-așa era caracterizat Hrebenciuc de reporterii EvZ. A fost considerat asul din mâneca lui Iliescu. Era persuasiv și a reușit să stabilească cea mai bună relație cu presa dintre toți directorii de campanie. Ioan Cezar Corăci, directorul de campanie al lui Emil Constantinescu, a re ușit o strategie care l-a propulsat pe candidatul Dreptei în cursa prezidențială. Era considerat un adversar redutabil al lui Hrebenciuc. Corăci declara că o campanie prezidențială este o experiență unică, chiar și în țările occidentale. Și-a reproșat că nu a fost suficient de dur și consecvent, dar a reușit să formeze un „Comitet de sprijin” în care s-au înscris peste o sută de voluntari.

Viorel Hrebenciuc a avut o ascensiune fulminantă în politică și a rămas mereu de-a stânga scenei. Recent, politicianul, dar și fiul lui, Andrei, au fost condamnați la doi ani de închisoare pentru fapte de corupție. Decizia nu este definitivă.

Nici consilierul lui Emil Constantinescu nu a scăpat de acuzații. Ioan Cezar Corăci a fost o prezență discretă în politică, dar s-a remarcat în sfera economică. A fost președinte al confederaţiei patronale UGIR-1903, care a ajuns într-o situație complicată din cauza suspiciunii de fraudare a fondurilor europene. În urmă cu doi ani, noua conducere a confederației îl acuza pe Corăci că a semnat un contract de accesare a banilor europeni „în tăcere, pentru ca nimeni din conducere să nu afle”.

Ion Iliescu va candida pentru Senat

În 10 septembrie 1992, Curtea Supremă de Justiție a legalizat înscrierea președintelui Ion Iliescu pe listele propuse de FDSN pentru alegerile senatoriale, după ce Nicolae Cerveni contestase candidatura acestuia. Pronunțarea s-a făcut cu sala plină și decizia a stârnit un val de vociferări. Tensiunea creată a provocat panică în rândul completului, care s-a grăbit să părăsească sala. Jurnalistul EvZ, Lucian Pal, prezent în sală, a scris că sentința era previzibilă. Avocatul FDSN era Petre Ninosu. (Cora Muntean)

Papa-agentul electoral al d-lui Iliescu

Confruntările dintre Ion Iliescu și Petre Roman, după scindarea FSN, s-a făcut și în vedete. Hotărât să-l întreacă pe Roman, care s-a folosit de Arnold Schwarzenegger pentru a-și face campanie electorală, Ion Iliescu a ridicat ștacheta. Voia să fie susținut de însuși Suveranul Pontif. Președintele urma să facă o vizită în Spania, iar la întoarcere intenționa să facă un popas la Vatican, să-l întâlnească pe Papa Ioan Paul al II-lea. Se pare că demersul lui Iliescu a eșuat, dar vestea că va fi susținut de Suveranul Pontif a făcut înconjurul țării. (Cora Muntean)

Orice umbră ar plana asupra libertății și corectitudinii alegerilor va afecta legitimitatea noului guvern

Alegerile din România au fost urmărite cu interes și îngrijorare de Statele Unite. În 11 septembrie, prin ambasadorul John R. Davis, America îi transmitea un mesaj lui Corneliu Coposu, redat de reporterul EvZ, Crina Nedelcu. În prima parte a scrisorii, guvernul Statelor Unite preciza că urmărește „cu atenție și simpatie progresele poporului român spre o reală democrație și economie de piață, dar că orice umbră ar plana asupra libertății și corecti tudinii alegerilor va afecta atît legitimitatea oricărui guvern ce va rezulta din aceste alegeri, cît și capacitatea României de a răspunde, din toată inima, la cererile de asistență”.

În 12 august 1992, MAE al României trimitea Departamentului de Stat invitații pentru grupuri de observatori. Guvernul american a declarat că încurajează participarea cît mai numeroasă nu doar a observatorilor, ci și a presei americane și a cerut Executivului român „să le ofere toată asistența necesară”.

Reacția ambasadorului și îngrijorarea guvernului SUA au fost generate de Legea electorală promulgată în august care restrângea numărul observatorilor români la o singură persoană. Americanii și-au exprimat temerea că observatorii nu pot participa la numărarea voturilor și că astfel vor fi posibile greșeli. Ambasadorul a folosit limbajul diplomatic evitând folosirea sintagmei „fraudarea alegerilor”. A cerut Guvernului ca, în cazul în care legea nu poate fi revizuită, să se asigure că se vor găsi soluții de compromis.

John R. Davis a mai vorbit despre controlul statului asupra emisiunilor de știri și a considerat că această imixtiune reduce posibilitățile Opoziției de a se exprima. A cerut imperativ ca alocarea timpilor de antenă, tipărirea știrilor să fie corecte și transparente.

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EvZ 26 de ani

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate