„Gues post: Cristian Winzer – de ce vrea Predoiu să desființeze SIIJ”. Cu acest mesaj începe anul 2020 fostul premier Adrian Năstase.
Cândva cel mai puternic om din România, Năstase rămâne azi un simplu analist, fin observator al evenimentelor de pe scena politică. Pe pagina lui de Internet, ex-liderul PSD a ales să promoveze un text scris de Cristian Winzer, care prezintă „câteva considerații privitoare la Memorandumul cu tema «Evaluarea cadrului legal cu privire la organizarea și funcționarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție și propuneri», inițiat de Ministerul Justiției și aprobat în ședința de guvern de ieri («noaptea, ca hoții»?)”.
În opinia autorului, românii au aflat „profund TRUNCHIAT realitatea, expunându-ni-se drept «fundamentare» în descrierea «problemei» reprezentate de existența și funcționarea aceastei structuri a Parchetului General «documente și recomandări europene»”.
Dar, să vedem despre ce e vorba. În primul rând, scrie Winzer, în memorandumul MJ sunt reluate „aprecieri politice NEPROBATE din Raportul MCV, potrivit cărora «secția respectivă ar putea fi utilizată ca instrument de presiune politică», respectiv «au existat MAI MULTE SITUAȚII în care Secția specială a intervenit pentru a schimba cursul anchetelor într-un mod care ridică îndoieli serioase cu privire la obiectivitatea sa», fiind oferit ca «exemplu elocvent» dosarul penal deschis împotriva fostului procuror-șef DNA «în perioada în care candida pentru funcția de procuror european»”.
Eroare gravă din partea specialiștilor din Ministerul Justiției care au întocmit memorandumul și iată de ce: „Este păcat că Franța nu are un ministru al justiției precum domnul Predoiu. Franța rămâne în ignoranța sa (îndepărtându-se în mod evident de la principiile și valorile europene), neavând pe cineva atât de «luminat» care să solicite desființarea Oficiului Central de Combatere a Corupţiei şi a Infracţiunilor Financiare şi Fiscale din Nanterre, care și-a permis să dispună citarea și audierea doamnei Sylvie Goulard, comisar european desemnat (la acel moment) de Franța pentru piaţa internă, într-un dosar legat de angajări fictive, CHIAR ÎN ZIUA NOMINALIZĂRII sale pentru demnitatea europeană”. Punct ochi, punct lovit!
În plus, memorandumul cu privina invocă „documente și recomandări europene”, dar UITĂ documente RELEVANTE naționale care expun MAI MULTE SITUAȚII CONCRETE referitoare la intervenții și presiuni. Se face referire, în acest sens, la „Raportul inspecției judiciare privind «Respectarea principiilor generale care guvernează activitatea Autorității judecătorești în cauzele de competența DNA vizând magistrați sau în legătură cu acestea». Acest document arată că în perioada 01.01.2014 - 31.07.2018 au existat «situații de solicitare de la instanțele de judecată a dosarelor civile/ penale ce se aflau pe rolul instanțelor de judecată, indiferent de stadiul de soluționare, în vederea efectuării urmăririi penale în cauzele privind magistrații, ce se poate constitui într-un POTENȚIAL FACTOR DE PRESIUNE asupra judecătorilor învestiți cu soluționarea respectivelor dosare», respectiv «solicitări de preluare a unei cauze penale de către DNA structura centrală, în raport de modul de soluționare de către judecător a unor cereri de prelungire a mandatelor de supraveghere tehnică vizând magistrați, fapt ce poate constitui un POTENȚIAL FACTOR DE PRESIUNE asupra judecătorului vizat»”.
Și asta nu e tot, autorul reamintește că memorandumul trebuia să țină cont și de punctul de vedere al Uniunii Naționale a Judecătorilor din România, „în care se confirmă că DNA a deschis în doar 2 ani (2016-2017), ca urmare a sesizarii DIN OFICIU, 157 de dosare cu privire la magistrați, fiind trimiși însă în judecată un număr foarte mic de judecători și procurori, «fapt ce ridică SEMNE DE ÎNTREBARE cu privire la aceste sesizări din oficiu», că «au fost trimiși în judecată și suspendați în funcție judecători pentru SOLUȚIILE pe care aceștia s-au pronuntat», anchetele privindu-i pe judecători desfășurându-se «cu ÎNCĂLCAREA dreptului la apărare și chiar a secretului deliberării, fiind încălcată, așadar, însăși esența INDEPENDENȚEI JUDECĂTORULUI de scaun»”.
Și, să nu uităm că Secția Specială are girul Curții Constituționale, care „a apreciat și OPORTUNITATEA înființării noii structurii, COMPLET DEPOLITIZATĂ, reținând că aceasta «constituie o GARANȚIE legală a principiului independenței justiției, sub aspectul componentei sale individuale, independența judecătorului. Se asigură, pe această cale, o PROTECȚIE ADECVATĂ A MAGISTRAȚILOR împotriva presiunilor exercitate asupra lor, împotriva abuzurilor săvârșite prin sesizări/denunțuri arbitrare și se asigură o practică unitară, la nivelul acestei structuri de parchet, cu privire la efectuarea actelor de urmărire penală pentru infracțiunile săvârșite de magistrați»”.
Concluzia articolului preluat de site-ul lui Adrian Năstase e una singură: „Înțelegem cu toții că deranjează tocmai împrejurarea că această secție este SINGURA structură a Ministerului Public COMPLET DEPOLITIZATĂ, procurorul-șef fiind numit de Plenul CSM (iar NU de Președinte, la propunerea ministrului justiției, cu avizul CSM, cum se întâmplă în cazul procurorilor-șefi ai DNA și DIICOT), dar să vii cu astfel de «motivări danilețiene» sfidează însuși bunul-simț”.
Recomandările noastre
