ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare în copilărie. Această boală psihică este o afecțiune pe termen lung, dar există anumite tratamente care o pot ține sub control.

ADHD. Copiii cu această boală psihică au adesea dificultăți de neatenție, hiperactivitate și impulsivitate. Această boală psihică este pe termen lung și provoacă disfuncție executivă. Ea perturbă capacitatea unei persoane de a-și gestiona propriile emoții, gânduri și acțiuni.

ADHD face dificil pentru copii să:

• Își gestioneze comportamentul.
• Fie atenți.
• Să își controleze supraactivitatea.
• Să își regleze starea de spirit.
• Să rămână organizat.
• Să se concentreze
• Să urmeze indicațiile.
• Să stea nemiscat.

Aproape 11% dintre copiii din SUA cu vârste cuprinse între 2 și 17 ani au primit un diagnostic de ADHD. La nivel mondial, 7,2% dintre copii se confruntă cu această boală. Băieții sunt mai predispuși să se nască cu această afecțiune.

Există patru moduri diferite în care această boală psihică se poate prezenta.

Prezentare predominant neatentă

Copiii cu această prezentare au doar ADHD neatenți. Furnizorii au numit anterior acest tip de tulburare cu deficit de atenție (ADD). Copiii cu prezentare neatentă au în principal dificultăți de concentrare, organizare și menținere pe drumul cel bun.

Prezentare predominant hiperactiv-impulsivă

Copiii cu această prezentare prezintă probleme de hiperactivitate și impulsivitate. Ei nu reușesc să fie atenți, sunt foarte vorbăreți și nu pot sta într-un loc prea mult timp. Impulsivitatea înseamnă că îi pot întrerupe pe ceilalți și pot acționa fără să gândească.

Prezentare combinată

Copiii cu această prezentare prezintă cel puțin șase simptome din ambele tipuri. Simptomele neatenției și hiperactivitate-impulsivitate sunt prezente în mod egal. Aproximativ 70% din cazuri se încadrează în acest tip.

Prezentare nespecificată

În aceste cazuri, simptomele pot fi atât de severe încât copiii demonstrează clar disfuncție, dar nu există un diagnostic clar.

ADHD la adulți

Adulții cu această boală riscă se confrunte și cu alte probleme: tulburări bipolare, de personalitate, depresie, anxietate, atacuri de panică și tulburări ale somnului. Ei riscă să ajungă dependeți de alcool și droguri.

Această afecțiune nu se tratează, dar există anumite tratamente care îi pot ajuta pe pacienți să o țină sub control. Medicii pot recomanda o serie de medicamente care să ajute la reducerea stărilor impulsive și de hiperactivitate.

O altă soluție este psihoterapia. Ea este recomandată atât în cazul copiilor, cât și a adulților. În general se apelează la terapia comportamentală și cognitiv-comportamentală. Este indicat să participe și părinții la ședințe pentru a învăța cum să se comporte cu copiii lor, potrivit Doctorulzilei.