Pe 13 octombrie 1972, un accident aviatic a transformat o excursie sportivă într-una dintre cele mai dramatice povești de supraviețuire din istorie. Un avion al Forțelor Aeriene Uruguayene, transportând echipa de rugby Old Christians și rudele acestora, s-a prăbușit în Munții Anzi. Prăbușirea s-a produs într-un peisaj ostil și înghețat. Cei 45 de pasageri aflați la bord au fost supuși unor condiții extreme. În urma impactului și a avalanșelor ulterioare, doar câțiva dintre ei au reușit să rămână în viață timp de 72 de zile, înainte de a fi salvați.

După accidentul aviatic, speranțele inițiale de salvare s-au năruit rapid. Echipele de căutare au renunțat la misiune, considerând că nu există supraviețuitori. În fața temperaturilor scăzute, a lipsei de hrană și a pericolelor naturale, supraviețuitorii au fost nevoiți să ia decizii extreme pentru a rezista. Tragedia lor a devenit cunoscută în întreaga lume, inspirând cărți, filme și documentare despre puterea umană de a lupta împotriva imposibilului.

Povestea cutremurătoare a acestui accident aviatic nu este doar un exemplu de rezistență. Este și o lecție despre limitele supraviețuirii umane. Cei implicați au fost obligați să se adapteze unor condiții inumane, să facă alegeri dureroase și să își păstreze speranța în cele mai întunecate momente. Prin curajul lor, au demonstrat că voința de a trăi poate depăși chiar și cele mai severe provocări ale naturii.

Accident aviatic în inima Anzilor. O excursie transformată în tragedie

În dimineața zilei de 12 octombrie 1972, un avion Fairchild FH-227D al Forțelor Aeriene Uruguayene a decolat din Montevideo, având ca destinație Santiago de Chile. La bord se aflau 40 de pasageri și cinci membri ai echipajului. Majoritatea lor erau jucători ai echipei de rugby Old Christians, alături de prieteni și rude. Călătoria trebuia să fie una de plăcere, însă din cauza condițiilor meteorologice dificile, aeronava a fost nevoită să facă o escală în Mendoza, Argentina. Nimeni nu bănuia că această întârziere avea să fie doar începutul unui coșmar.

În ziua următoare, avionul a decolat din nou, urmând să traverseze Munții Anzi. Urma să parcurgă un traseu periculos chiar și pentru piloți experimentați. Pe măsură ce aeronava se apropia de destinație, pilotul a făcut o greșeală fatală. Crezând că a trecut deja de lanțul muntos, a coborât prematur altitudinea. Din cauza vizibilității reduse, avionul a lovit un vârf de munte, rupându-se în mai multe bucăți. Aceasta a fost secunda în care un simplu zbor s-a transformat într-un accident aviatic de proporții tragice.

Impactul a fost devastator. Fuselajul s-a oprit pe un ghețar la o altitudine de peste 3.500 de metri, în timp ce resturile aripilor și cozii s-au împrăștiat în avalanșă. 12 pasageri au murit pe loc, iar alții au suferit răni grave. În frigul crunt al Anzilor, cei care au supraviețuit accidentului aviatic au fost forțați să se adapteze rapid sau să piară. Acesta era doar începutul unei lupte care avea să dureze mai mult decât și-ar fi imaginat cineva.

Supraviețuitorii accidentului aviatic. Lumea uitată a gheții și foametei

Imediat după accident, cei rămași în viață au încercat să își îngrijească rănile și să înțeleagă situația în care se aflau. Nu aveau haine potrivite pentru temperaturile glaciale, iar proviziile erau limitate: câteva batoane de ciocolată, biscuiți și câteva sticle de vin. Într-o încercare disperată de a economisi resursele, au împărțit mâncarea în porții minuscule. Cu toate acestea, era clar că resursele nu aveau să dureze mult. Pe măsură ce zilele treceau, foametea devenea insuportabilă, iar slăbiciunea amenința să îi doboare.

În primele zile, supraviețuitorii accidentului aviatic sperau că echipele de salvare îi vor găsi rapid. În fiecare zi, scrutau cerul în căutarea unui avion de recunoaștere. După mai multe zile de așteptare zadarnică, realitatea cruntă a început să se instaleze: nimeni nu venea după ei. De fapt, după 10 zile de căutări, autoritățile anunțaseră oficial că nu mai există speranțe de a găsi supraviețuitori. Acest anunț, necunoscut lor în acel moment, sigila destinul celor pierduți în munți.

Când alimentele s-au terminat, supraviețuitorii cumplitului accident aviatic au fost forțați să ia o decizie imposibilă. Fie mureau de foame, fie își încălcau cele mai adânc înrădăcinate principii. În cele din urmă, au recurs la canibalism, consumând trupurile celor decedați pentru a supraviețui. Deși această alegere a fost una cumplită, a fost singura lor șansă de a rămâne în viață.

Evadarea din infern. Ultima speranță după tragicul accident aviatic

După mai bine de două luni petrecute în condiții extreme, supraviețuitorii accidentului aviatic și-au dat seama că nimeni nu avea să vină după ei. Singura lor șansă era să caute ajutor pe cont propriu. Doi dintre cei mai puternici membri ai grupului, Nando Parrado și Roberto Canessa, au decis să traverseze munții în căutarea civilizației. Pregătindu-se cu provizii rudimentare, au pornit într-o călătorie epuizantă prin vârfuri acoperite de zăpadă, fără a avea nicio certitudine că vor reuși.

După 10 zile de mers printr-un peisaj de coșmar, cei doi au întâlnit un fermier chilian. Acesta le-a oferit ajutor și a alertat autoritățile. Vestea descoperirii supraviețuitorilor cumplitului accident aviatic a șocat lumea întreagă. Pe 22 decembrie 1972, echipele de salvare au reușit să ajungă la locul prăbușirii și să recupereze cei 14 oameni rămași în viață. În sfârșit, coșmarul se încheia.

Povestea acestui accident aviatic a rămas una dintre cele mai incredibile mărturii despre puterea de supraviețuire a omului. Cei care au reușit să trăiască au devenit simboluri ale curajului. Experiențele lor au fost documentate în cartea Alive și adaptate în filmul cu același nume. Tragedie cutremurătoare din Anzi continuă să inspire generații întregi, demonstrând că, în fața morții, dorința de a trăi poate învinge orice obstacol.

Mărturiile emoționante și tulburătoare ale supraviețuitorilor

Mărturiile supraviețuitorilor accidentului aviatic din Anzi sunt unele dintre cele mai emoționante și tulburătoare relatări despre lupta pentru supraviețuire. Cei care au trăit această tragedie au descris momentele de disperare, deciziile imposibile și legăturile puternice care s-au format între ei. Nando Parrado spunea că după cumplitul accident aviatic din Anzi a devenit o altă persoană.

„În momentul impactului, am fost aruncat cu capul înainte și am suferit o fractură craniană. Am stat inconștient mai multe zile, iar când m-am trezit, am aflat că mama și sora mea muriseră. Am plâns, dar apoi mi-am dat seama că, dacă voiam să trăiesc, nu îmi mai permiteam să fiu slab. Acele săptămâni în munți m-au transformat complet. Înainte de accidentul aviatic, eram un adolescent obișnuit, dar după acea experiență, am înțeles cât de prețioasă este viața. Când am pornit în expediția de salvare, nu știam unde mergem sau dacă vom reuși, dar știam că trebuie să încercăm. A fost cel mai greu lucru pe care l-am făcut vreodată”, a povestit el.

Roberto Canessa a povestit despre decizia de a se hrăni cu carne de om. Când alimentele s-au terminat, au fost nevoiți să facă o alegere cumplită.

„La început, am refuzat ideea. Eram catolici, educați să respectăm viața și să ne rugăm pentru cei morți. Dar realitatea era că, fără hrană, nu aveam nicio șansă să supraviețuim. A fost o decizie pe care am luat-o împreună, ca o familie, cu multă durere în suflet. Nu a fost un act barbar, ci o necesitate. Știam că cei care muriseră ar fi vrut să ne ajute să trăim. Totuși, chiar și acum, după atâția ani, mă gândesc la acel moment cu un nod în gât”, a povestit Canessa, potrivit Buenosairesherald.com.