Tragedia de la Balotești a fost greu de privit până și pentru un procuror. Ce povestește acum anchetatorul

Tragedia de la Balotești a fost greu de privit până și pentru un procuror. Ce povestește acum anchetatorulSursa foto: Arhivă EVZ

Tragedia de la Balotești din 1995, când un avion Tarom s-a prăbușit în câmp a fost cumplită inclusiv pentru anchetatori. Marian Nazat, unul dintre cei care a fost prezent la acel moment la locul prăbușirii a povestit cât a fost de greu de îndurat ancheta.

Accidentul de la Balotești mai rău ca un film de groază

Fostul procuror Marian Nazat a povestit despre momentele cumplite când anchetatorii au ajuns la locul accidentului de la Balotești. ”Am mers vreo 2-3 kilomtri prin noroi, abia am ajuns. Și când am văzut ce e acolo, mi-am dat seama că e o mare mare tragedie. Am avut norocul atunci că a venit Eugen Vasiliu de la Parchetul General. Am început așa, am stat cu el de vorbă. Am început cu medicii legiști și cu militarii să adunăm fragmentele umane.

Trebuia să fiu lucid indiferent ce se întâmplă, să nu se lase pradă emoțiilor. Am început să adunăm aceste fragamente și le-am restituit familiilor, scene pe care nu ai cum să le uiți vreodată. Noi așezam pe o masă fragmente umane și ei trebuiau să recunoască un obiect vestimantar sau orice altceva”, a spus Marian Nazat.

Aminitirile nu dispar

Un astfel de caz lasă urme pentru toată viața a mai explicat fostul anchetator. ”Nu pot să scap de amintirile de pe ”câmpul morților fără trup”, cum îi spun eu, de la Balotești. Am cules atunci timp de patru zile, împreună cu colegii mei, mânuțe de copii.

O mânuță de copil ține strâns o jucărie, o păpușă. Chipuri de copii, de oameni pe care i-am adunat de acolo. Nu ai cum să uiți unele persoane care erau cadavre autospiate, care până atunci erau ca noi, vii, iubeau trăiau, munceau, se bucurau”, a povestit acesta.

Inclusiv copiii lui au fost impactați de eveniment

Având în vedere că fostul procuror avea familie, în fiecare zi când ajungea acasă, copiii îi atrăgeau atenția. ”Copiii când ajugeam casă în perioada aia îmi spuneau: tati, miroși a mort. Pentru că miroseam a mort.

Mă dezbrăcam uneori din usă. Nu am putut să mănânc carne de niciun fel în perioada aia. Venisem și după o hepatită din cauza cazului Mihalea. Un procuror trebuie să își asume astfel de situații”, a încheiat el.