Moto: “Poate că definiţia eroismului şi a sfinţeniei nu este decât aceasta: să faci imposibilul: posibil”! Părintele Nicolae Steinhardt, Bătrânul Rohiei
Astăzi va fi o Altfel de întâlnire întru cuvânt. Spectacole și Actori, trăiri și Suflete, Trecutul și Oameni ai prezentului, toți și toate vor fi puse față-n față, pentru o fidelă oglindire a ceea ce Lupii Albi SUNT și dăruiesc.
Ceas 4 al călătoriei noastre, portal spre alte timpuri, spre repere de lideri și de suflete cu Autenticul devenit răsad în propriile ființe. Neamul acesta românesc cu siguranță ar fi avut alt drum în istorie dacă Unirea nu ar fi existat doar la nivel conceptual și numai în ceasuri de înfăptuire în mod manifest: de punere laolaltă de teritorii, legi, administrații.
Unirea autentică ( și nu cea regizată la praguri de istorie), în sânul unui Neam, se împlinește NU în anume momente, CI în fiecare Ceas. Doar atunci, neamul are rădăcina puternică și tulpina viguroasă prin credința că el ESTE; doar prin Unirea cea de fiecare clipă, Unirea cea în duh, se asigură dăinuirea.
Ne puteți urmări și pe Google News
Iar câmpul de luptă, cel de Acum, nu mai înseamnă doar țărână, sânge (manifest), tunuri, bombe, schije. Nu, acum Frontul de război este sufletul și mintea omului, tunurile se dau altfel, ele sunt tăcute, uneori imperceptibile, iar frontul e însăși triada: suflet-cuget- minte. Inima, starea, trăirea omului sunt ținta, miza. Pentru ca neamul să dăinuie, înainte de orice altă condiție, avem de împlinit o promisiune-Legământ cu străbunii, cu istoria, cu noi înșine, până la urmă, să ne asumăm ceea ce suntem ca popor, cu cele bune și cu cele mai puțin bune, totul spre o Unitate în cuget și o Unire în duhul cel adevărat al credinței milenare.
Cifra 4 și gândul mă poartă spre creionarea semnului Crucii, cea cu 4 laturi egale. Simbol al bucuriei, al păcii, al tihnei lăuntrice, al nădejdii în îmbrățișarea Cerului, dar și al curajului, al determinării. Crucea cu toate laturile egale, pecete de Dumnezeire pe care o regăsim în toate straiele, porturile hainelor tradiționale românești, pe porțile maramureșene, sublim înălțate, atinse de mâna cea dăruită de talant al Țăranului român de odinioară.
În Lupii Albi găsim o Familie de inimi, nu doar o Asociație. O Familie de suflete în care patriotismul și dragostea de țară se îmbină cu tihna cugetului, cu mărturisirea Adevărului despre ceea ce suntem ca seminție lăsată de Dumnezeu pe pământ cu un Rost. Toate neamurile Pământului au Darul și Calea lor. Avem rădăcini sănătoase, DAR coroana arborelui ce suntem începe a se vesteji în lipsa unei asumări și a unei recunoașteri a minusurilor pe care noi, ca popor, le avem. Fără această asumare și săpare în conștiință, nu există nici ridicare, nici trezire, nici creștere.
Cu această menire vin Lupii Albi, o măiastră, dar grea misiune în tot ceea ce împlinesc de 7 ani încoace: scormonesc după adevărul istoric, așa cum îl relevă izvoarele, manuscrisele, pentru ca, mai apoi, să îl prezinte în fața noastră cu cele mai subtile detalii de cuvânt-tâlc, simboluri străbune, credință, lecție de curaj și de onoare, mesaje pentru viitor, dintr-un trecut cu multe cicatrici și răni încă sângerânde.
O Asociație Culturală, dar cu o organizare de sorginte militară. Fiecare Lup și-a câștigat locul în haită. Nu există Lucrare bine înfăptuită în lipsa regulilor și a disciplinei. Tot ce dăinuie are la bază un sistem de principii și o organizare strictă. Biserica, Armata sunt doar câteva exemple. Aidoma sunt și Lupii noștri Albi. “Precum în Cer, așa și pe Pământ”, cuvântul rugăciunii. În lipsa ordinii și a respectului, haosul și anarhia se instalează. Dumnezeu este Cel care i-a strâns pe toți laolaltă și îi călăuzește.
La nivel de individ, nu are nimeni merit. Sinele fiecărui membru s-a dizolvat în Sinele Prim al haitei, de aici și duhul în care Familia crește, luptă și înaintează.
Recomandările noastre
