A murit Stela Neagu, soția lui Fănuș Neagu. Povestea scriitorului care a dat literaturii române „Îngerul a strigat”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Soția scriitorului Fănuș Neagu, Stela Neagu, a murit, iar anunțul a fost făcut duminică de deputatul Ionuț Vulpescu, fost ministru al Culturii.  Stela Neagu a trăit încă 15 ani după moartea scriitorului, rămânând una dintre persoanele care au făcut legătura cu lumea literară în care acesta a trăit și a creat.

„S-a stins din viață doamna Stela Neagu, soția marelui scriitor Fănuș Neagu. De fapt, Stela Neagu a fost soția lui Fănuș Neagu în egală măsură în care Fănuș a fost soțul Stelei”, a scris Ionuț Vulpescu.

Stela Neagu, evocată prin cărțile soțului său

În mesajul său, Ionuț Vulpescu a construit portretul celor doi prin titlurile cărților lui Fănuș Neagu. A vorbit despre viața lor împreună, despre casa de pe strada Ion Mincu și despre întâlnirile cu scriitori și oameni de cultură.

„Au auzit împreună când «Îngerul a strigat», au împărțit atâtea decenii «O corabie spre Bethleem», au văzut călcându-le casa și străzile naturii umane frumoșii nebuni ai marilor orașe. A stat pe «Scaunul singurătății» 15 ani după moartea lui Fănuș Neagu, iar acum îl însoțește «Dincolo de nisipuri»”, a transmis deputatul.

Vulpescu a evocat și „Cartea cu prieteni”, una dintre cărțile lui Fănuș Neagu, făcând legătura cu atmosfera casei familiei de pe strada Ion Mincu, situată peste drum de restaurantul Doina.

„Când intrai în casa lor din altă lume de pe strada Ion Mincu, deloc întâmplător situată peste drum de restaurantul Doina, deschideai, de fapt, această Carte. A prieteniei, a valorilor, a umorului, a timpului care stă în loc”, a scris Ionuț Vulpescu.

El a povestit că a avut „privilegiul unor ore fantastice” în casa familiei Neagu și a descris-o pe Stela Neagu drept o femeie cu „o energie din alte timpuri” și cu „o poftă de viață care ținea de fapt de literatură”.

În opinia lui Vulpescu, moartea Stelei Neagu lasă generația literară a anilor '60 fără unul dintre ultimii săi martori.

„Cu dispariția ei, cea mai bună generație postbelică, generația '60, își pierde dintre ultimii martori deopotrivă lucizi și idealiști până la capăt”, a transmis acesta, adresând condoleanțe Anitei și lui Cornel.

Cine a fost Fănuș Neagu

Fănuș Neagu s-a născut la 5 aprilie 1932, în Grădiștea de Sus, județul Brăila. A urmat Liceul Militar din Iași, Școala Pedagogică „Costache Negri” din Galați, Școala de Literatură „Mihai Eminescu” și Facultatea de Filologie din București. La Școala de Literatură a fost coleg de generație cu Nicolae Labiș.

A lucrat pentru o perioadă ca profesor, apoi și-a început activitatea jurnalistică la „Scânteia Tineretului”. A fost ulterior director al revistei „Țara”, iar între 1993 și 1996 a condus Teatrul Național „I. L. Caragiale” din București. A participat, alături de Eugen Simion, Marin Sorescu și Valeriu Cristea, la reluarea apariției revistei „Literatorul”.

Debutul literar a venit în 1954, cu povestirea „Dușman cu lumea”, publicată în revista „Tânărul scriitor”. Cinci ani mai târziu a apărut primul său volum, „Ningea în Bărăgan”, reluat ulterior, cu completări, sub titlul „Cantonul părăsit”. Pentru acest volum a primit Premiul Uniunii Scriitorilor.

„Îngerul a strigat” și romanele care l-au consacrat

În 1968, Fănuș Neagu a publicat primul său roman, „Îngerul a strigat”. Au urmat „Frumoșii nebuni ai marilor orașe”, „Scaunul singurătății” și „Amantul marii doamne Dracula”.

Opera sa a cuprins însă mult mai mult decât romanele. A publicat volume de proză precum „Somnul la amiază”, „Dincolo de nisipuri”, „Vară buimacă”, „În văpaia lunii”, „Casa care se leagănă”, „Fântâna”, „Pierdut în Balcania” și „Povestiri din drumul Brăilei”.

A scris și publicistică, între volumele sale numărându-se „Cronici de carnaval”, „Cronici afurisite”, „Cartea cu prieteni”, „Insomnii de mătase”, „Întâmplări aiurea și călătorii oranj” și „A doua carte cu prieteni”. A publicat, de asemenea, numeroase cronici sportive și povestiri în presa vremii.

Un scriitor al Bărăganului și al limbii române

Fănuș Neagu a fost și dramaturg. Printre piesele sale se numără „Scoica de lemn”, „Olelie” și „Casa de la miezul nopții sau Paiața sosește la timp”. Unele dintre cărțile sale au fost traduse în limbi de circulație internațională.

Critica literară l-a remarcat în special pentru forța limbajului și pentru stilul său foarte personal. Într-o evocare publicată în „România literară” după moartea scriitorului, Răzvan Voncu îl descria drept un creator „de limbă literară”, cu o capacitate aparte de a transforma realitatea prin proză și de a exploata resursele expresive ale limbii române.

Academia Română îl descrie, la rândul său, drept unul dintre scriitorii reprezentativi pentru literatura română contemporană. Fănuș Neagu a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1993 și membru titular în 2001.

A primit de mai multe ori Premiul Uniunii Scriitorilor, în 1964, 1968, 1970 și 1988.

Fănuș Neagu a murit în 2011

Fănuș Neagu a murit pe 24 mai 2011, la Spitalul Elias din București, după o îndelungată suferință. Avea 79 de ani. A fost înmormântat la Cimitirul Bellu.

Academia Română a consemnat la momentul dispariției sale că literatura română pierdea un prozator, dramaturg și publicist cu „un talent cu totul de excepție”, iar numele său rămânea legat de istoria literaturii române contemporane.

Stela Neagu a rămas după moartea lui, timp de 15 ani, în casa și în lumea care îi legaseră pe cei doi de generația literară a anilor '60. Acum, odată cu dispariția ei, se închide încă o legătură directă cu acea lume.