Coșovei fost unul dintre corifeii „Cenaclului de Luni” şi un reprezentant marcant al generaţiei anilor ’80. A debutat cu volumul de poezii „Ninsoarea electrică”, pentru care a obţinut, în 1979, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut.

A publicat peste 20 de cărţi de poezie, critică literară, proză, dintre care menţionăm: „Cruciada întreruptă” (1982), „Poemele siameze” (1983), „În aşteptarea cometei” (1986), „Rondul de noapte” (1987), „Pornind de la un vers” (critică literară, 1990), „Bătrâneţile unui băiat cuminte” (1994, Premiul Academiei Române pentru poezie), „Percheziţionarea îngerilor” (1998), „Hotel Urmuz” (2000, cronici pe care le-a scris în revistele „Contemporanul”, „Ideea Europeană„ şi ziarul „Azi”), „Vânătoarea pe capete” (2002), „Greva căpşunelor” (2004), „La formarea ideilor” (critică literară, 2005), „Băutorii de absint”, antologie de poezie (împreună cu Ion Mureşan, Liviu Ioan Stoiciu, Nichita Danilov, Ioan Es. Pop, 2007), „Motocicliştii spaţiali” (împreună cu Ioana Mănescu – cineroman, 2008), „Poeţii marilor oraşe” (critică literară, 2008) și „Aerostate plângând” (2010).

Alte premii obţinute: Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1994), Premiul Academiei Române (1996), Premiul internaţional „Nichita Stănescu” (2000) şi Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (2004), Premiul Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti pentru volumul de poezie „Greva căpşunelor”, Premiul pentru jurnalism literar al revistei Tomis (2005), Premiul Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti pentru volumul de critică literară „Poeţii marilor oraşe” (2008).

A fost membru al Uniunii Scriitorilor şi al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România  şi preşedinte al Fundaţiei Culturale Hesperus. A lucrat în cadrul Muzeului Literaturii Române. A murit la 1 ianuarie 2014, la Bucureşti.

Te-ar putea interesa și: