A fost un an destul de bun pentru SUA - de departe mai bun decât am fi avut dreptul să ne așteptăm. După fiascoul retragerii din Afganistan, președintele Biden și echipa lui de politică externă au construit o alianță internațională eficientă împotriva invaziei ruse din Ucraina și s-au plasat în fruntea efortului economic și militar de sprijinire a ucrainenilor viteji și hotărâți să-și păstreze independența.

Și, în ciuda opoziției tot mai mari a republicanilor din Cameră, administrația și-a asigurat deja fonduri pentru continuarea acestei politici până în toamna lui 2023.

Pe plan intern, dinamica dominantă a anului 2021 - excese și dezbinare în rândul democraților din Cameră - a fost substituită de coaliții bipartite fluide de senatori și deputați, hotărâți să realizeze tot ce e posibil din punct de vedere legislativ. Această strategie a produs o serie de rezultate bune: investiții în infrastructură, susținerea producției interne de semiconductori, cea mai relevantă lege privind siguranța armelor de foc adoptată în decenii și sprijin legislativ pentru căsătoria homosexuală. Cooperarea transpartinică a produs o foarte necesară suplimentare a bugetului militar care va îmbunătăți pregătirea de luptă și va accelera ajutorul militar pentru Taiwan.

Abilitatea liderilor a contat mult. Liderul majorității din Senat, Chuck Schumer, a gestionat cu pricepere un calendar legislativ aglomerat și și-a menținut colegii de partid uniți. Liderul minorității, Mitch McConnell, le-a permis republicanilor să negocieze compromisuri cu democrații. Iar liderii democraților din Cameră au acceptat în cea mai mare parte logica acestui proces inițiat în Senat. Anul acesta, cel puțin, corelația dintre polarizarea politică și blocajul legislativ a fost ruptă. Deși nu există vreun motiv pentru a crede că majoritatea republicană la limită din Cameră va mai permite ca această situație să continue în 2023, a apărut deja un nou tipar promițător pentru progres, iar el s-ar putea impune de la sine după următoarele alegeri.

A fost totodată un an bun pentru democrație, în țară și peste hotare. La alegerile intermediare mulți alegători republicani și independenți au tras linie între candidații conservatori onești și candidații care au susținut minciunile lui Donald Trump cum că alegerile prezidențiale din 2020 ar fi fost furate. /.../

Veștile bune pentru democrația americană au sosit și de pe frontul legislativ. Cel mai important lucru a fost reformarea Legii Numărătorii Electorale, care a clarificat procedura de contestare a rezultatelor electorale la nivelul statelor și în cursul numărării voturilor colegiului electoral în Congres. Pe lângă alte realizări, legea clarifică faptul că rolul vicepreședintelui este exclusiv de execuție și că el nu deține nici o autoritate discreționară de a întârzia ori respinge liste de electori, împiedicând astfel orice președinte viitor să facă ce i-a făcut Trump lui Mike Pence.

În străinătate, 2022 marchează sfârșitul contracției democrației liberale, începute odată cu actualul secol. Modul eroic în care ucrainenii și-au apărat democrația necoaptă le-a conferit speranță forțelor democratice din lume și a aruncat în aer mitul cum că Vladimir Putin ar fi un conducător iscusit și invincibil. În China, strategia falimentară „zero-Covid” a lui Xi Jinping a subminat economia națională și a generat o opoziție populară care l-a forțat să schimbe cursul. În Iran cetățenii sfidează moartea, ieșind în stradă să protesteze contra tiraniei brutale a clericilor. Explozia inflației în Turcia a slăbit controlul tot mai autoritar exercitat de președintele Recep Tayyip Erdogan asupra puterii, iar în Brazilia temerile că președintele Jair Bolsonaro s-ar putea folosi de armată pentru a răsturna rezultatul defavorabil al alegerilor se disipează. Președintele francez Emmanuel Macron a înfrânt-o cu ușurință pe Marine Le Pen, iar guvernul german a stârpit din fașă o tentativă de puci de la dreapta.

Nu există vreo garanție că veștile bune vor continua să vină și după anul acesta. Regimurile autoritare pot fi deosebit de periculoase dincolo de granițele lor atunci când sunt amenințate de opoziția internă, iar democrația americană este în continuare în pericol.

Chiar dacă Trump a fost slăbit, încă i-a mai rămas o cale către putere. Dacă-și va conserva sprijinul unui nucleu dur reprezentând cam 35% din republicani și dacă prea mulți candidați vor rămâne prea mult timp în cursă contra lui la alegerile primare republicane, am putea vedea o repetare a rezultatului din 2016. Popularitatea lui Biden ar putea fi erodată de investigații inițiate de republicanii din Cameră sau de problemele cu criminalitatea și imigrația ilegală, dacă vor fi neglijate. Iar dacă eforturile Rezervei Federale de a domoli inflația vor duce la o recesiune care va persista până în 2024, e posibil ca pentru prima dată după 1893 un fost președinte să revină în Biroul Oval - dar de data aceasta mânat de un sentiment de îndreptățire și o dorință de răzbunare.

În ciuda divergențelor profunde dintre ele, ambele partide au interesul de a împiedica acest deznodământ, însă e posibil ca ele să nu aibă înțelepciunea și prudența necesare pentru a acționa conform propriului interes.

Articol de William A. Galston

sursa: wsi.com / RADOR