Poliţiştilor li s-au alăturat, mai târziu, grupuri de muncitori solidari cu autorităţile statului. Manifestanţii, în mare parte studenţi, au ridicat baricade, reuşind să spargă barajele forţelor de ordine şi să ocupe Televiziunea, instituţie acuzată de deformarea gravă a adevărului şi de dezinformare.

Zilele ce au urmat – 14 şi 15 iunie – au fost marcate de venirea minerilor din Valea Jiului în Bucureşti, pe care preşedintele Ion Iliescu i-a îndemnat să ocupe şi să cureţe Piaţa Univesităţii.

Manifestanţii au fost bătuţi de către mineri, fiind devastate Universitatea, Institutul de Arhitectură, sediile unor ziare şi reviste independente (ex: „România Liberă”, „Dreptatea”, „Baricada”) şi a unor partide politice de opoziţie (PNL, PNŢCD).

De asemenea, forţele de ordine au recurs la arestări, în timp ce opinia publică internaţională şi lideri din întreaga lume au cerut conducerii de la Bucureşti să pună capăt represiunii din Piaţă.

Înainte de plecarea minerilor din Bucureşti, Ion Iliescu le-a mulţumit acestora pentru restabilirea ordinii în Capitală.

Citește mai departe pe Evenimentul Istoric