1 ianuarie 1990. Prima dimineață a libertății. Interzicerea avorturilor, obsesia lui Ceaușescu, anulată de Iliescu

Ion Iliescu ,Petre Roman si Laurent Fabius ,presedintele Adunarii Nationale a Frantei. -02.01.1990. sursa: Agerpres

După decenii de tăcere forțată, frig în case și cozi interminabile, românii s-au trezit în prima zi a anului 1990 într-o lume complet transformată. Nu era doar un nou an, ci începutul unei democrații originale pentru care mulți își riscaseră viața cu doar câteva zile înainte, pe străzile Timișoarei și ale Bucureștiului.

Din punct de vedere istoric, 1 ianuarie 1990 nu a fost doar o zi de sărbătoare, ci momentul în care noile structuri de putere, Consiliul Frontului Salvării Naționale - CFSN, au început demolarea sistematică a aparatului represiv și absurd al regimului Ceaușescu. Discursul din noaptea de Anul Nou al lui Iliescu anunța câteva măsuri importante pentru români.

Radiografia unei zile istorice - 1 ianuarie 1990

În timp ce ecourile gloanțelor încă mai stăruiau în memoria colectivă, Monitorul Oficial publica o serie de decrete-lege care urmau să schimbe radical viața cotidiană a românilor, de la copii la pensionari. Iată cele mai importante măsuri luate chiar în acea zi:

Abolirea pedepsei cu moartea. Într-o ironie a sorții, la doar o săptămână după execuția soților Ceaușescu, noua putere decidea eliminarea pedepsei capitale, înlocuind-o cu detențiunea pe viață.

Libertatea de mișcare. S-a decis că pașaportul este un drept al cetățeanului, nu un privilegiu acordat de stat. Granițele, până atunci păzite cu sârmă ghimpată și arme, începeau să se deschidă simbolic.

Anularea restricțiilor alimentare. Au fost eliminate legile absurde care interziceau cumpărarea alimentelor din alte localități decât cea de domiciliu și s-au stopat exporturile forțate de alimente pentru a aproviziona piața internă.

Abrogarea „Decretului 770”,  interzicerea avorturilor

Una dintre cele mai traumatizante legi ale epocii comuniste, care dusese la moartea a mii de femei și la apariția „decrețeilor”, a fost anulată.

În 1966, Nicolae Ceaușescu, nemulțumit de scăderea natalității, a emis Decretul 770. Acesta interzicea întreruperea cursului sarcinii, cu excepții extrem de rare (femei peste 45 de ani, mame cu cel puțin 4 copii în îngrijire sau cazuri de forță majoră medicală).

Erau instituite și mecanisme de control. Echipe de ginecologi și procurori care monitorizau femeile însărcinate pentru a se asigura că nu pierd sarcina. Examene ginecologice erau obligatorii locul de muncă pentru a depista sarcinile în stadiu incipient. Persoanele care nu aveau copii, indiferent de motiv, plăteau impozite mai mari.

Costul uman

Deoarece dorința de a nu avea copii în condiții de sărăcie extremă era mai puternică decât frica de lege, a apărut o uriașă piață neagră a avorturilor. Femeile apelau la metode rudimentare și periculoase. Aceste proceduri aveau loc adesea în bucătării, pe ascuns, fără anestezie sau condiții sterile.

Se estimează că peste 10.000 de femei au murit din cauza complicațiilor provocate de avorturi clandestine între 1966 și 1989. Multe altele au rămas cu sechele grave sau sterile.

Dacă o femeie ajungea la urgență cu o hemoragie după un avort provocat, medicii erau obligați prin lege să nu îi acorde ajutor medical până când aceasta nu denunța persoana care o ajutase să avorteze.

Decrețeii, generația forțată

Termenul de „decrețel” s-a născut din această explozie demografică forțată. Deși mulți decreței au fost copii iubiți, presiunea economică a anilor '80, lipsa hranei, a căldurii, a făcut ca mii de familii să nu îi poată întreține. Sistemul a fost inundat de copii pe care statul îi forțase să se nască, dar pe care nu îi putea hrăni.

După 1989, lumea întreagă a descoperit imaginile terifiante din orfelinatele românești (cum ar fi cel de la Cighid), unde mii de copii trăiau în condiții de lagăr, subnutriți și neglijați, mulți fiind declarați „irecuperabili” de către sistemul birocratic.

Atmosfera socială. Între euforie și confuzie

Pentru românul de rând, 1 ianuarie 1990 a fost marcat și alte câteva gesturi mărunte, dar cu o încărcătură simbolică uriașă. După ani de raționalizări drastice, curentul electric nu se mai oprea, iar televiziunea transmitea programe maraton, fără a mai fi limitată la cele două ore de cult al personalității.

Peste noapte, apelativul oficial a fost înlocuit cu „domnule” sau „doamnă”, marcând o ruptură psihologică de ideologia egalitarismului forțat.

Tarabele au început să fie inundate de ziare noi, multe dintre ele efemere, dar toate dornice să spună „adevărul” care fusese ascuns timp de 45 de ani.

Primele structuri de conducere

Dincolo de bucuria străzii, 1 ianuarie 1990 a consolidat poziția Frontului Salvării Naționale (FSN), condus de Ion Iliescu. Deși inițial s-a prezentat ca un organism provizoriu de gestionare a crizei, CFSN a început în acea zi să pună bazele noului stat.

Un comunicat dat publicităţii de Consiliul Frontului Salvării Naţionale face cunoscută componenţa Biroului Executiv al Consiliului Frontului Salvării Naţionale .

Preşedinte : Ion Iliescu

Prim-vicepreşedinte : Dumitru Mazilu

Vicepreşedinţi: Cazimir Ionescu, Carol Kiraly.

Secretar : Dan Marţian

Membri: Bogdan Teodoriu, Vasile Neacşa, Silviu Brucan, Gheorghe Manole, Ion Caramitru, Nicolae Radu

Au fost constituite, totodată, comisii de lucru ale Consiliului, şi anume:

1. Comisia de reconstrucţie şi dezvoltare economică. Preşedinte : Bogdan Teodoriu

2. Comisia constituţională, juridică şi pentru drepturile omului. Preşedinte : Dumitru Mazilu

3. Comisia pentru tineret. Preşedinte: Vasile Neacşa

4. Comisia pentru mediu şi echilibru ecologic. Preşedinte: Cazimir Ionescu

5. Comisia pentru ştiinţă şi învăţămînt. Preşedinte : Gheorghe Manole

6. Comisia pentru cultură. Preşedinte: Ion Caramitru

7. Comisia pentru minorităţi naţionale. Preşedinte : Carol Király

8. Comisia pentru politica externă. Preşedinte : Silviu Brucan

9. Comisia pentru administraţia locală. Preşedinte : Radu Nicolae

10. Comisia organizatorică. Coordonator : Mihail Montanu

11. Colectivul de împuterniciţi ai Consiliului Coordonator : Sergiu Nicolaescu

12. Colectivul pentru relaţiile cu Publicul şi mijloacele informaţiei de masă: Dan Rădulescu, Cristina Ciontu, Florin Bădinici

Criticii de mai târziu aveau să observe că viteza cu care au fost date aceste decrete populare a servit și la legitimarea rapidă a noii puteri, formată în mare parte din eșalonul secund al fostului Partid Comunist, oferind populației „pâine și libertate” în schimbul acceptării noii ordini politice.