Trecutul nu se prescrie! Cine suflă din pupa afacerilor familiei USR-istului Claudiu Năsui

Trecutul nu se prescrie! Cine suflă din pupa afacerilor familiei USR-istului Claudiu Năsui

Deputatul USR, Claudiu Năsui, care mai aspiră la un loc în Parlamentul României și la alegerile din 6 decembrie, face parte dintr-o familie nu foarte transparentă cu averea de aproape 100 de milioane de euro cu care este creditată de presa locală de business. Pe de altă parte, Năsui a făcut parte din cabinetul Ministrului Finanţelor Publice în cadrul guvernului Cioloş, unde a lucrat la proiecte de transparenţă bugetară.

Familia Năsui poate egal “afacerea Motorola” pentru cei care sunt la curent cu seria celor mai mari tunuri date economiei românești după 1989. Iar afacerea Motorola a fost documentată de presa anilor '90 ca fiind chiar primul mare tun financiar post-decembrist, care a prejudiciat statul român cu aproape 8 milioane de dolari. O afacere de care-mi aduc aminte atunci când mai scriu despre începuturile mele ca ziarist. Dar cred că merită reluată pentru cei mai tineri, care nu știu despre ce este vorba.

Cei implicați în afacerea Motorola, inclusiv generalul Victor Atanasie Stănculescu, și frații Năsui, Simion (unchiul) și Dorel (tatăl lui Claudiu Năsui) au fost inculpați, dar au scăpat de acuzații în 2002, pe motiv că faptele s-au prescris.

În presa de business, Claudiu Năsui (35 de ani)  pozează în tânăra speranță a politicii locale care a lucrat exclusiv în sectorul privat, în consultanţă financiară şi în sectorul bancar.S-a remarcat în spațiul public drept unul dintre cei mai vocali oameni din partid, cu tunurile puse pe PSD, dar și pe PNL. Tunurile erau în altă parte însă. Atât în regimurile PDSR-PSD, dar și pe perioada guvernului tehnocrat al lui Klaus Iohannis, condus de Dacian Cioloș, marea familie Năsui (sunt patru frați care trag pentru afacerile familiei) a derulat zeci de contracte cu statul (vezi foto).

Ne puteți urmări și pe Google News

NU-I DE NASUL ORICUI

Vărul parlamentarului Claudiu Năsui, Radu Năsui controlează Ageximco, companie pe care o regăsim în sute de licitații în ultimii ani – ba chiar, potrivit SICAP, a câștigat între 2011 și 2020 peste 600  dintre ele cu diverse companii și autorități ale statului - Apele Române, Romgaz, Complexul Energetic Turceni și Metrorex. Mai mult, cu Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS) s-a mers pe direct, adică achiziții prin „cumpărare directă” în baza a numai puțin de 82 de contacte încheiate cu firma Ageximco (între februarie 2015 și 31 martie a.c.)

Întrebat de pletora de contracte din portofoliul Ageximco, Năsui declara vara aceasta pentru RTV - „să externalizezi servicii de la stat nu este un lucru greșit. Statul român ar trebui să externalizeze mai mult. Problema ar interveni numai dacă există vreo suspiciune legată de cum a fost atribuit acel contract, dacă e ceva legal sau dacă e vreun preț umflat. Din câte știu eu, unchiul meu suflă și în iaurt”.  Și știe bine ce face unchiul mai ales când vine vorba de Ageximco. Pentru că este aceeași companie responsabilă pentru tunul Motorola.

Înființată în iunie 1991, Ageximco a fost creată cu scopul de a intermedia vânzarea, în primă fază, a 1.000 de echipamente Motorola către Ministerul Apărărării Naționale, controlat atunci politic de Victor Atanasie Stănculescu, fostul șef al înzestrării armatei sub Ceaușescu. În respectivul contract, Ageximco a fost reprezentată de Simion Ștefan Năsui, unchiul lui Claudiu Năsui. Pe traseul echipamentelor a fost interpusă și compania American International Radio - AIR INC. Chicago, dealer autorizat al Motorola, reprezentată de Dorel Năsui, fratele lui Simion și tatăl actualului deputat USR. Tatăl parlamentarului este Dorel Năsui, creditat cu o avere de peste 100 de milioane de euro făcută mai ales cu afaceri în domeniul comunicaţiilor în Statele Unite, unde a fugit înainte de 1989 (niciuna dintre rudele rămase în ţară nu a intrat însă în vizorul Securităţii comuniste).

De amintit că în afacerea Motorola, în care au fost cooptați mai mulți ofițeri de rang înalt din armată și marină, procurorii au calculat un prejudiciu de peste 8 milioane de dolari, din supraevaluarea echipamentelor și din specularea cursului valutar.

Pe model similar, frații Năsui (Simion, Dorel, Victor și Livia Viorica) porneau în 1991 Radiotel, care la fel a implicat funcționari ai statului și ofițeri.

DUPĂ TRANSOCEANIC, URMEAZĂ TRANSPARTINIC-ul, pe aripile Vântu-lui

În Radiotel era cooptat, în 1996, ca acționar minoritar și liberalul Ștefan Liviu Tomoioagă, dar și într-o altă afacere cu comercializarea peștelui. Tomoioagă este înrudit cu Georgiana Năsui, soția lui Simion Năsui, care înainte de 1989 a fost economist în Centrala Peștelui din Ministerul Agriculturii (acolo l-a cunoscut pe Petre Sinescu, șeful Întreprinderii de Pește Oceanic (IPO) Tulcea, implicat în „dosarul Motorola“).

Așa se face că doi oponenți politici astăzi, în contextul alegerilor legislative din 6 decembrie, – Claudiu Năsui și Ștefan Tomoioagă – sunt de fapt uniți de interese financiare comune de aproape trei decenii.

În 2014, senatorul PNL de Călărași  ales în 2012, era pe lista parlamentarilor incompatibili –“în perioada 19 septembrie 2012-12 septembrie 2013,  a deținut, simultan, funcția de senator și calitatea de administrator al Greenergo Enterprises SA”.

Înființată în 2008 pentru producția și distribuția de energie eletrică, Greenergo este afacerea în care asociatul principal în acte a lui Tomoioagă era chiar tânărul Claudiu Năsui. Parteneriatul lor începuse cu ani în urmă, în iunie 2004, în Mara Conscominvest SRL. Năsui avea doar 19 ani la acel moment și indirect devine partener cu unul dintre cei mai influenți oameni ai momentului: Sorin Ovidiu Vîntu. Cum? În martie 2004, Mara Conscominvest, intră într-o asociere cu Willowsworth Ltd, un offshore din Insulele Britanice Virgine reprezentat de angajații mogulului Sorin Ovidiu Vîntu. În asociere mai figurau și cunoscuții jurnaliști Petre Mihai Băcanu și Bogdan Ficeac, foști șefi ai publicației România Liberă.

Surpriză pentru cei care nu s-ar aștepta de la tânărul și transparentul Năsui la așa ceva, dar firma “R”, care edita România Liberă, avea la începutul anilor 2000 printre acționarii minoritari două companii de care am vorbit mai sus - Ageximco și Radiotel.

Tot de Ageximco, procurorii au spus (la aproape 10 ani după afacerea Motorola) și că a fost implicată în transferurile financiare (delapidare și spălare de bani) pentru care Vîntu urma să fie acuzat - cu doar câteva luni înainte de prăbușirea FNI, au fost făcute plăți de aproape 22 de milioane de către Ageximco General Trade and Consulting, compania familiei Năsui.

De FNI și Vântu, familia Năsui este legată și prin compania de brokeraj, Muntenia Global Invest, în care a fost implicat până de curând și Claudiu Năsui (iar acum patru ani, conducerea companiei de brokeraj a fost sancționată de ASF pentru că nu a respectat raportările legale pentru combaterea spălării banilor).

Revenind la Tomoioagă, de spus că a fost și acționarul magazinului Muzica de pe Calea Victoriei, unde, iar coincindență, au avut sediu o perioadă companiile pe care liberalul le-a împărțit cu USR-istul Claudiu Năsui.

Sună bine poate pentru unii ce spune în fața microfoanelor tânărul USR-ist Năsui care în 2014 decidea să lanseze Open Budget, o platformă de transparenţă bugetară care prezintă bugetul statului într-un mod inteligibil şi transparent oricui este interesat. Scopul acestei platforme, ne spunea el, este “să combată iresponsabilitatea politicilor publice prin transparenţă sporită.” Începând cu el și afacerile familiei sale.

Va urma...