Așa e în democrație. Nu înseamnă să creadă în el, să-l aplaude sau să-l cauționeze în vreun fel. Nu. Doar să asume că este președintele ales ale statului al cărui cetățean este. În rest, fiecare să rămână critic în ceea ce-l privește pe Igor Dodon și să sancționeze drastic și vocal fiecare derapaj de la litera Constituției, bunul simț sau opțiunile pentru care toți cetățenii au votat.

După ce emoția s-a spulberat iar pornirile vindicative, părerea de rău și nemulțumirea s-au estompat, rămâne realitatea democratică a instalării la Chișinău, prin alegeri directe, a unui președinte declarat pro-rus. Și la nivel internațional, cu atât mai mult la vecinii de peste Prut, în România, dar și la cel de-al doilea vecin al Republicii Moldova, Ucraina, îngrijorarea este inerentă, iar modul de abordare al noului președinte încă nedefinit. Firește că depinde și de comportamentul acestuia, și de înclinația de a se reechilibra și a deveni președinte al tuturor concetățenilor săi, ocupându- se de atribuțiile ce-i revin în stat. Luciditate, calm, judecată după fapte, nu după vorbele de campanie, așa va curge prima perioadă, în care noul președinte ales este sub atenția tuturor.

Iar monitorizarea este profundă, adâncă, minuțioasă. Cum ar putea fi altfel până când nu se formulează răspunsuri la întrebările fundamentale ale Republicii Moldova și la cele ale oricărei capitale: continuitatea drumului european, decizia în privința reformelor, utilizarea instrumentarului de putere pentru a determina viitoarele eventuale alegeri anticipate. Urmează întrebarea cheie dacă s-au făcut discuții privind noi cedări pe baza unor angajamente față de Moscova cu presiunea privind ruperea Acordului de Asociere cu UE (ceea ce înseamnă reintroducerea vizelor).

Oricum va fi greu ca cineva să fie convins de reorientarea lui Dodon din campanie. Garanțiile acceptabile sunt puține, iar credibilitatea noului Președinte al Republicii Moldova în fața Occidentului este redusă. Și dilema este să schimbi acum poziția și menții orientarea pro-europeană păcălindu-ți votanții, dar menținând orientarea strategică sau ești consecvent cu programul de candidat și rupi Acordul de Asociere?

Dar aceasta e încă cea mai simplă întrebare la care noul Președinte trebuie să răspundă. Sunt și altele, mai importante. Cum va relaționa cu Parlamentul, Guvernul, cu liderul informal al Sistemului, Vladimir Plahotniuc? Poți să-ți dorești să schimbi totul, dar la început trebuie să colaborezi cu instituțiile statului și să te uiți cu atenție la ceea ce faci. Cât despre Mr.P lucrurile sunt mult mai confuze.

Că există sau nu o înțelegere și bani între cei doi principali actori ai scenei politice de la Chișinău e mai puțin important. Însă cei doi reprezintă mentalități distincte. Și se vor confrunta ca orice deținători ai puterii reale: Dodon pe cea din poziția de Președinte și de control asupra partidului său de opoziție, devenit cel mai puternic astăzi, iar Plahotniuc, stăpânul și proprietarul unei bune părți din afacerile lucrative din Republica Moldova, cu spirit antreprenorial (și nu rareori tranzacționist) și care a transformat Republica Moldova într-o companie condusă autoritar de deținătorul pachetului de control în acțiuni.

Alegerile de duminică au mai adus un pol nou și proaspăt în viața politică a Republicii Moldova: pe Maia Sandu, actualul lider oficial și simbolic al Opoziției de dreapta din stradă. Alegeri dificile, în care s-au utilizat toate mijloacele mai puțin curate, și totuși liderul partidului PAS a obținut un nesperat loc doi cu puțin peste 4% din voturi în spatele câștigătorului. Acum această zestre trebuie instituționalizată iar a consolida o forță politică reclamă accesul la resurse după părăsirea naivității, amatorismului și romantismului pentru pragmatism și profesionalism. Aici e marea miză a acestei perioade de construcție politică în vederea alegerilor generale din 2018.

Cele trei principii de putere de la Chișinău – Igor Dodon autoritatea, Plahotniuc banii și resursele, Maia Sandu liderul opoziției, cu puterea simbolică a ținutei morale și a prestigiului – se vor așeza. vor ocupa spațiul de putere, vor prelua locuri și instituții și se vor confrunta cu certitudine în viitor. Mai ales primii doi. Iar aceasta pare să fie lupta pentru putere a viitorului. Iar miza drumului european al Republicii Moldova trece și ea prin echilibrele fragile și schimbările sperăm noi, nu excesiv de bruște. Și printr-o Maia Sandu conducător al opoziției federalizată, care monitorizeză reformele Executivului, sancționează derapajele și întârzierile și pregește viitoarea campanie electorală pentru alegerile generale.