Wolfgang Schäuble a contribuit la reunificare după ce a căzut Zidul Berlinului Sursa foto: EVZ
Din cuprinsul articolului
Zidul care a „spintecat” inima Europei ca un pumnal. Acum 64 de ani, Berlinul de Vest era înconjurat cu un zid. Mai întâi a fost sârmă ghimpată! Apoi, au urmat plăcile de beton precomprimat. A rezistat ca un simbol al rușinii și secesiunii timp de peste 38 ani.
Zidul, văzut de sovietici ca unica șansă de a opri exodul din „raiul” comunist
În 1949, la 7 septembrie, respectiv 7 octombrie, au apărut RFG, respectiv RDG. Între ele, a rămas zona aliată a Berlinului. I se spunea Berlinul de Vest. Berlinul de est, cel sovietic, evident, a devenit capitala RDG. Celălalt, avea să fie o enclavă occidentală în mijlocul Germaniei de Est. Era separat de RDG de râul Havel și Podul Glienicke.
Avea patru puncte de control pe unde se putea intra. Exista și o conexiune de metrou, în subteran, intens păzită. Berlin avea două aeroporturi, Tempelhoff și Treptow. Cel mai cunoscut punct de trecere era Charlie. Zona simbolică de separare începea de la Poarta Brandenburg. Treptat, cei din Est au început să vadă că paradisul nu era deloc ca în cărțile cu scoarțe roșii. Stalin obligase Aliații să arunce din avioane containere cu alimente după instaurarea Blocadei .
Zidul a început să „crească” pe 13 august 1961
După destalinizare, Hrusciov a decis. Fugeau prea mulți din Est, în Berlinul de Vest. Așa că la 13 august 1961, a început ridicarea fortificațiilor, Mai întâi, obstacole de beton, fier, garduri de sârmă ghimpată. Poarta Brandenburg, simbolul măreției Berlinului modern a devenit o poartă închisă! Era pe linia care separa sectoarele aliat și sovietic ale Berlinului! Mulți au murit visând s-o vadă deschisă! Apoi a apărut zidul din beton armat. Străzile firești s-au întrerupt. Erau clădiri cu ieșirea principală în Est și cea secundară în Vest. Sau, evident, invers. Oamenii au fugit cum au putut. Când zidul a devenit complet, înconjurând Berlinul de Vest, mulți au dorit să sape tuneluri. Alții să fugă peste el. Au fost zeci de mii de morți, răniți, desfigurați în bătaie, sfâșiați de câini.
Prăbușirea în focuri de artificii, zgomote de baros și sticle de șampanie destupate
Zidul a căzut pe 10 noiembrie 1989. Evident, Gorbaciov a încasat de la americani circa 1 miliard de dolari. Est-berlinezii și vest-berlinezii au sărbătorit cu șampanie. Toți au venit de acasă cu mari și grele ciocane, cu dălți! Au apărut și utilajele de demolări. Zidul a căzut în urale. Nimeni nu a dat ordinul! Fusese pur și simplu deschis de către RDG! Nu a mai contat! Vechile „Trabi” și Wartburg treceau pentru prima oară în Berlinul de Vest!
Istoria le ordonase oamenilor care trăiseră despărțiți vreme de patru decenii din 1949, ce să facă! Și au făcut!
