Sfântul Nectarie se naște pe 1 octombrie 1846 la Silivria, în nordul Greciei, fiind botezat Atanasie. La 14 ani merge la Constantinopol, la studii.

În 20 de ani, ajunge în insula Chios, unde este pedagog. La 27 de ani, devine monah la Mănăstiraea Nea Moni, cu numele de Lazăr, iar după un an este hirotonit diacon, cu numele de Nectarie. Absolvă Teologia la Atena, în 1885, apoi pleacă în Egipt, unde slujește la biserica Sf. Nicolae din Cairo. Din cauza unor răuvoitori din Biserica Alexandriei, care îl acuză că vrea să ia locul Patriarhului, în 1890 este trimis în Grecia, ca director la Seminarul Teologic Rizarios, dar renunță la funcție și întemeiază Mănăstirea Sfânta Treime din insula Eghina, unde rămâne până la sfârșitul vieții, pe 8 noiembrie 1920, după ce un an și jumătate este chinuit de cancer. Deși moare de cancer, este cunoscut ca mare vindecător al acestei boli. În 1953, moaștele sale sunt descoperite neputrezite și mirosind a mir. Este canonizat în 1961.