Reiau răspunsul, publicat în revista Capital de azi, pentru că e important în înţelegerea episodului care a urmat la două zile după, legat de taxele pe locuinţe şi terenuri şi impozitele auto. Victor Ponta nu a promis, ci a scăldat- o ca un candidat care vrea să-şi cucerească electoratul ostil sau nehotărât: „Nu. Ascultaţi-mă o secundă. Eu dacă voi fi preşedintele României nu pot să fac promisiunea că cresc sau scad taxe, asta e treaba Guvernului. În viziunea mea, dacă rămân prim-ministru la momentul întocmirii bugetului, eu pe datele pe care le-am avut în primul semestru cred că se poate construi un buget 2015-2016 fără a mai avea creşteri semnificative”.

Ce s-a întâmplat la scurt timp după apariţia acestei declaraţii în spaţiul public? Ministerul Finanţelor afişează pe site proiectele Codului Fiscal şi Codului de Procedură Fiscală şi apare ştirea că Guvernul intenţionează să mărească taxele pe maşini şi case ca să recupereze din scăderea CAS. Din acest moment intră iar în joc Victor Ponta, candidatul PSD în cursa pentru Cotroceni.

Premierul retrage proiectul de lege şi îşi manifestă supărarea prin punerea celor de la Finanţe să dea un comunicat în care să fie clar precizat că ei, în frunte cu domnişoara ministru Ioana Petrescu, au dat cu bâta-n baltă, în timp ce el, viitorul candidat la şefia statului are viziuni economice social-democrate, că nu ia de la sărac ca să dea bogatului, ci taman invers. Or, faptul că în cuprinsul proiectului se spune că impozitele pentru limuzine vor scădea, iar pentru maşinile „obişnuite”, cele cu motor până în 2000 de centimetri cubi se vor majora de două ori şi jumătate, numai măsură de stânga nu poate fi! Aşadar, premierul, şef al PSD, era obligat să răspundă rapid „loviturii” servite de Ministerul de Finanţe. După cum se ştie, Evenimentul zilei nu dă girul credibilităţii actorilor politici care s-au dovedit, de-a lungul timpului, farsori. Mai ales premierului Victor Ponta. Acum, însă, întrebarea de la care am plecat în construcţia logică, menită să mă facă să înţeleg baletul lui Ponta cu Finanţele, a avut în vedere mai ales postura de candidat a premierului: chiar nu ştia nimic de intenţia tinerei ministrese de a pune pe siteul instituţiei un asemenea proiect ca Noul Cod Fiscal? Un astfel de document, de 500 de pagini, cu o importanţă covârşitoare pentru societate şi pentru bugetul pe anul 2015, nu se face în secret, fără discuţii în Guvern, fără consultarea multor specialişti şi fără un noian de amendamente, rezolvate în cea mai mare parte până la lansarea în spaţiul public. A făcut acest ultim pas de capul ei domnişoara Petrescu?

Ponta nu trebuia să dea ordin de retragere a proiectului. Ar fi fost mai normal să reacţioneze ca într-o democraţie: să participe el însuşi, ca şef al Guvernului, la dezbaterea publică, să-şi spună punctul de vedere şi să indice greşelile. Să-i arate distinsei absolvente de Harvard că teoria e teorie, dar practica ne omoară! N-a făcut-o căci, fără dubii, prin retragerea de pe site-ul Ministerului de Finanţe, Victor Ponta a vrut să puncteze electoral. Şi a punctat – pentru fanii lui, pentru o largă categorie socială care-i apreciază prestaţia.

Premierul, însă, cred că şi-a dorit ceva mai mult de la acest episod. Cel mai probabil are în vedere plecarea din post a Ioanei Petrescu. Pe celebrul domn Gherghina a reuşit să-l mute din loc după decenii de gestionat fondurile ţării. De ce n-ar reuşi cu domnişoara Harvard, care fie n-a observat articolul în textul Noului Cod Fiscal, fie chiar s-a gândit să scadă birurile pe autoturismele de lux ale oamenilor cu averi şi să le crească pe cele ale pensionarilor care, după o viaţă de muncă, se plimbă cu un Logan de primă serie?! Drumul către Cotroceni e pavat şi cu cadavre politice, iar Victor Ponta nu mi s-a părut că nu a învăţat lecţia asta. Citit cu atenţie şi în altă notă decât cea care a fost indusă de concurenţă, interviul acordat de Victor Ponta Evenimentului zilei demonstrează că acesta şi-a pregătit cu multă atenţie strategia electorală ( nici mişcarea cu UDMR nu-i întâmplătoare!), de tragere a partidului“ dinspre stânga spre centru”, în condiţiile unei opoziţii de dreapta fărâmiţată de orgoliile liderilor. Şi atunci: Cine se va bate „pe bune” cu Victor Ponta, peste trei luni ?