Ungaria lui Orban, în noua eră Trump

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

La nici 24 de ore după alegerile prezidențiale din Statele Unite, ambasadorul american la Budapesta, David Pressman, s-a exprimat într-un mod  cel puțin nediplomatic - ca să nu zic ireverențios - despre premierul maghiar, într-o conferință de presă: ,,Victor Orban a tratat alegerile noastre ca o partidă de cărți la cazinou. Miza a fost relația dintre Statele Unite și Ungaria’’.

Chiar dacă ambasadorul Pressman a depășit limitele limbajului diplomatic referindu-se - să zicem, metaforic - la politica șefului executivului ungar - realitatea nu este departe de acestă afirmație. Dar nu a fost vorba de un joc la cacialma sau pantomimă diplomatică, ci de viziune.

Victoria lui Trump a însemnat și victoria lui Orban. Cu siguranță, David Pressman nu este un mare admirator al lui Trump - nici al lui Orban - și la fel de sigur pot afirma că nu s-a consultat cu Departamentul de Stat înainte de conferința de presă. Deși a ocupat o vreme poziția a doua la ambasada Statelor Unite la ONU, el vine din alt mediu politic, apropiat de cercurile democrate.

Politică și relații personale - Trump și Orban

Unul dintre cele mai frumoase orașe din Europa atrage turiști cu prețuri surprinzător de mici

Revoluția AI, cel mai important lucru din toată istoria, spune John Doerr, investitor de risc. Ba chiar e încă „subestimată”

În octombrie 2023, Donald Trump afirma despre premierul de la Budapesta: ,,Cunosc un om, Victor Orban, a auzit cineva de el? Este unul dintre liderii puternici ai lumii’’. Trei luni mai târziu, în ianuarie 2024, Orban îi răspundea în aceeași manieră: ,,Astăzi nu văd alt lider din America sau Europa care ar putea opri un război (Ucraina n.n). Pacea are un nume: Donald Trump’’.

La mijlocul anului, Budapesta prelua președinția rotativă a Uniunii Europene cu sloganul: ,,Make Europe Great Again’’. Inutil să adaug sursa de inspirație. Întrebat asupra acesteia în momentul când prezenta programul ,,semestrului ungar’’ al UE, ministrul afacerilor europene, Janos Boka, a dat un răspuns diplomatic, dar foarte aproape de adevăr: ,,Nu sunt sigur că președintele Trump ar dori o Europă mare din nou’’. Cum ar dori-o, știm foarte bine.

Elogii reciproce și diplomație părtinitoare

După întâlnirea cu Orban la Mar-a-Lago din martie,  Trump spunea: ,, Nu cunosc un lider mai inteligent sau mai bun decât Victor Orban’’. Emoționat, premierul maghiar nu a mers la Casa Albă pentru a asista la discursul lui Joe Biden privind Starea Uniunii, unde era invitat. S-a dus la Heritage Foundation unde se prezenta ,,2025 Project’’, un amplu program conservator lansat în paralel cu candidatura lui Trump de fundația menționată.

Mișcările mai mult sau mai puțin diplomatice ale lui Orban pe pământ american - eficiente însă, după cum s-a dovedit la 5 noiembrie - nu au rămas fără ecou la Casa Albă, ale cărei relații cu Budapesta s-au răcit considerabil. Nu odată, președintele Biden a fost acuzat de interferențe în afacerile interne ale Ungariei. Mai mult, Orban a criticat deschis politica externă a administrației Biden înclusiv în chestiunea ucraineană. În paralel, exponenți ai dreptei americane au avut cuvinte de laudă pentru leadership-ul lui Orban mergând până acolo încât să susțină că ar fi un model pentru Statele Unite.

Războiul surd al lui Orban cu democrații americani, cu ecouri la Bruxelles

Victor Orban nu s-a aflat în grațiile administrației Obama-Biden. Relațiile cu Washingtonul au intrat într-o perioadă de consens politico-diplomatic odată cu primul mandat al lui Trump. Au urmat cei patru ani ai unchiului Joe și invazia Rusiei în Ucraina. Relațiile au continuat să fie tensionate. Ungaria lui Orban a devenit ,,copilul teribil’’ al Europei iritând deopotrivă Bruxelles-ul și Washingtonul. O țară mică, cu voce puternică și acțiuni politice pe măsură, dar aproape de limitele cadrului legal al UE și NATO. De exemplu, alături de Turcia, a blocat aderarea Suediei la Alianță. Când și-a dat acordul, toată lumea a răsuflat ușurată. Orban era din nou băiat bun, dar cu ceva lipsuri.

În plus, rupând puțin cu tradiția diplomatică, premierul maghiar a arătat public că republicanii reprezentați de Trump - nu s-a dezis de The Donald nici când acesta era încolțit de oamenii justiției, iar în Europa i se cânta prohodul - servesc mai bine interesele Americii. Chiar și ale Ungariei, privite prin prisma relațiilor privilegiate cu Washingtonul republican. Știa că va veni vremea când diplomația Budapestei va găsi ușile deschise la Washington, zăvorâte mereu în timpul administrațiilor democrate.

Prieteni și mediatori

Cunoscându-l pe Trump, Orban a înțeles că relația sa personală cu viitorul președinte va influența pozitiv raportul său cu Uniunea Europeană, încordat în ultimii ani, când Ungaria a fost deseori izolată și i s-au suspendat fondurile. Mai mult, a înțeles că ar putea fi ,,vioara întâi’’ pe eșichierul relațiilor Washington-Bruxelles care se anunță tensionate în contextul inițiativelor protecționiste ale lui Trump pe segmentul comercial. Un rol similar l-ar putea avea și în problematica ucraineană unde viziunea sa se apropie de cea a președintelui american numai că - așa cum s-a văzut după recenta întâlnire de la Mar-a-Lago - Kievul și Moscova, din motive diferite, nu le împărtășesc. Nicicum. ,,Mediatorul’’ Orban a întâlnit primul obstacol - criticile lui Zelenski și încăpățânarea lui Putin.

Ce-l mână pe Orban în luptă

Politica internă a Ungariei și echilibrele sociale depind în bună măsură de gestionarea viitoare a crizei din Ucraina. Stabilitatea și prosperitatea economică a țării sunt condiționate de problematica energetică dar și de sistemul politico-economic german care se apropie de o perioadă de criză majoră.

Budapesta știe că primul pas pe calea prosperității societății maghiare este condiționat de costul energiei, iar Rusia - pe termen lung - nu mai poate fi considerată o sursă sigură, ușor accesibilă și economică. ,,Tranziția verde’’ abia dacă a depășit faza experimentală. Fără ajutorul tehnologiei chineze, care ab initio naște alte probleme de securitate - mai puțin costisitoare și ușor accesibilă - va fi realizată cu mare dificultate și un cost politic pe măsură.

Ce legătură au toate acestea cu relația Trump-Orban? Ar fi întrebarea care se pune acum. Cam au. Cum scriam mai sus, cu binecuvântarea și sprijinul Washingtonului, în noul context economico-comercial transatlantic, Orban va beneficia de o altă atitudine din partea Bruxelles-ului. Tot de acolo se dă semnalul modului cum va fi privită relația sa cu China, care a adus beneficii Ungariei și va mai aduce.

Chestiunea cu Rusia este mai complexă, dar rolul lui Orban este departe de a se fi încheiat. Abia începe. Recenta vizită în Turcia este un argument în acest sens. Erdogan pare să fie - cel puțin în această perioadă – unul dintre tovarășii de drum ai liderului maghiar pe calea păcii în Ucraina, fără a face parte din ,,echipa de asistenți’’ a lui Trump.

Un scurt epilog

Desigur, Orban este prietenul lui Trump, dar The Donald este un negustor care, atunci când nu este supus unei presiuni politice majore, acționează la modul tranzacțional. Nu știu cât va putea amicul budapestan să-l influențeze pe președintele Americii, dar sunt sigur că Orban își va juca cu măiestrie cartea care i-a intrat la 5 noiembrie.

În concluzie, Ungaria nu a avut vreodată o șansă atât de mare de a intra în grațiile - dar mai ales în rețelele de încredere - ale Washingtonului. Pentru cel puțin patru ani. Asta, dacă George Soros nu-i pregătește vreo surpriză domnului Orban.