Radu Țincu, medic primar în secția ATI de la Spitalul Floreasca, a explicat ce înseamnă „happy hypoxia”, un termen care alătură două cuvinte aparent contradictorii în limba engleză, „happy” (vesel) și „hypoxia” (hipoxie, lipsă de aer), dar care arată de fapt cât de parșivă și periculoasă poate fi boala dată de coronavirus.

În momentul în care îi monitorizăm, vedem că au un deficit în saturația oxigenului, o scădere a acestei saturații. Vin cu saturații de 65-70 la sută, fără să aibă neapărat o simptomatologie alarmantă. În mod normal, la un pacient care are o saturație atât de mică, ne așteptăm să resimtă mult mai acut lipsa de oxigen decât o face în realitate. Este ceea ce se numește „silent hypoxia” (hipoxia tăcută) și „happy hypoxia”. Este o hipoxie care nu-ți creează niciun fel de simptom decât în momentul în care ajungi să fii intubat. Este un prag foarte labil între momentul în care ai această saturație – pe care o suporți foarte bine – și momentul în care ajungi să fii intubat. Suntem surprinși, vă spuneam, că acești pacienți au o simptomatologie foarte redusă comparativ cu starea lor, pe de o parte, iar pe de altă parte, imaginile tomografice sunt catastrofale, este o afectare pulmonară bilaterală, cu afectări de peste 50-60-70 la sută din ambele câmpuri pulmonare”, a explicat medicul Radu Țincu.

Cum se manifestă virusul  viclean

Pacienții cu „happy hypoxia” nu au niciun fel de semnal, tocmai asta este „parșivitatea, viclenia” acestui virus: „Dacă am compara altă infecție pulmonară care ar determina același grad de desaturare, pacientul ar fi mult mai simptomatic. Aici este partea interesantă pe care SARS-CoV-2 o determină: pacientul are afectare pulmonară de peste 7o la sută, bilaterală, dar nu resimte acest lucru decât atunci când se produce căderea bruscă ce duce la intubare și ventilare mecanică a acestor pacienți”, a arătat Radu Țincu.

Şi continuă:Am mai văzut pacienți cu asemenea complicații pulmonare severe, însă aici ce te frapează este discrepanța dintre cum se prezintă pacientul la spital și care este imaginea radiologică. În mod normal, un astfel de pacient ar fi trebuit să fie mult mai grav, să resimtă într-un mod mult mai acut această afectare pulmonară”, a completat medicul.

La terapie intensivă  se ajunge când nu mai poţi respira singur

„În acel moment, se crește fluxul de oxigen pe masca facială, dar la un moment dat, chiar dacă ajungi la capacitatea maximă pe care o poți livra, de 15 litri, nici așa nu reușești să compensezi afectarea pulmonară, pentru că mai rămâne foarte puțin din plămân care mai este funcțional. 

Atunci va trebui să duci pacientul în terapie intensivă pentru aplicarea unor manevre de ventilație mecanică non-invazivă, adică aplicăm pe fața acestor pacienți anumite măști faciale speciale, conectate la un aparat de ventilație, sau sunt pacienți cărora li se conectează la nivelul capului un cort, adică o copertină, conectată și ea la un aparat de ventilație mecanică, însă acest aparat nu livrează doar oxigen suplimentar, ci îl livrează cu o anumită presiune și cu anumite volume. Din acel moment, pacientul nu-și mai poate realiza singur aceste schimburi gazoase și este nevoie de o ventilație din ce în ce mai controlată.

Dacă nici așa nu reușim să compensăm deficitul pulmonar pe care acești pacienți îl au, se ajunge la intubație și ventilație mecanică, iar pentru foarte mulți dintre ei reprezintă punctul terminal, pentru că pacientul care ajunge intubat și ventilat mecanic are o mortalitate foarte ridicată, de peste 60-70 la sută. Acest lucru nu este cauzat de intubație, ci pentru că nu mai are capacitate pulmonară suficientă pentru a-și realiza schimburile gazoase”, a explicat medicul primar ATI.

Când începe vindecarea plămânilor?

În cazul acestor persoane ai căror plămâni au fost grav afectați, vorbim despre o vindecare de lungă durată, e mai lungă decât în cazul altor afecțiuni. Pacienții care au plecat din terapie intensivă, foarte mulți dintre ei, au rămas cu o imagine de afectare pulmonară bilaterală până la 3-4 săptămâni după ce au fost externați din terapie intensivă, ceea ce arată că recuperarea pulmonară este foarte dificilă.

Din păcate, sunt foarte mulți pacienți care au rămas cu afectare pulmonară și după ce s-au vindecat de SARS-CoV-2, aceasta însemnând o reducere a capacității pulmonare, iar unii dintre ei, din păcate, sunt și acum la domiciliu cu oxigeno-terapie și necesită aparate de oxigen la domiciliu.

La nivel pulmonar, inflamația este atât de puternică, este ca o explozie care pur și simplu distruge structura normală a plămânului și ulterior plămânul se vindecă cu anumite sechele fibrotice. Este foarte posibil ca foarte mulți dintre acești pacienți să nu mai aibă o viață normală după ce se vor vindeca de SARS-CoV-2, a concluzionat medicul Radu Țincu.