Un Dragobete de neuitat: 24 februarie 1987. Românii aveau puține bucurii în comunism. Fotbalul, evident, era unul dintre ele.

Succesul fulminant de la Sevilla din 7 mai 1986 când Steaua cucerise Cupa Campionilor Europeni atrăgea după sine un alt meci. Urmau să se confrunte câștigătoarea Cupei Campionilor cu echipa care ridicase deasupra capului trofeul Cupei Cupelor. Miza era Supercupa Europei la fotbalul continental de cluburi.

Meciul de Dragobete: 24 februarie 1987 - cum s-a ajuns aici

De Dragobete, în 24 februarie 1987, se confruntau două echipe, Steaua București și Dinamo Kiev în Supercupa Europei. Era un meci cu miză politică. Adică, românii dădeau piept cu sovieticii, fie ei ucraineni. Ceaușescu, în mod clar, era direct interesat de o victorie. Îi servea la propagandă. De Steaua, se ocupa fiul său,Valentin Ceaușescu. Așadar, era o dublă miză! Tatăl și fiul doreau același lucru dar din motive diferite.

Steaua câștigase Cupa Campionilor la 7 mai 1986 contra celor de la FC Barcelona, la lovituri de departajare. Dinamo Kiev ridicase deasupra capului trofeul Cupei Cupelor umilind Atletico Madrid cu un sec 3-0. Așadar, pe cel mai mare trofeu continental european se băteau românii și sovieticii.

Un Dragobete numit Hagi

Spuneam că Valentin Ceaușescu se ocupa de Steaua, Clubul Armatei Române ca de o afacere personală. Evident, nu ca să câștige bani ci mai mult ca un hobby. Folosise resursele Securității, Armatei ca să adune la Steaua crema fotbalului românesc. Succesul de la Sevilla i se datorează indiscutabil.

Valentin Ceaușescu reușise însă ca pentru acest meci de infarct să aducă un tânăr de 22 de ani la Steaua. Era dobrogean din Săcele, machidon de origine. Se numea Gheorghe Hagi. La 5 februarie 1987, împlinise 22 de ani.  Debutase la Națională, la 10 august 1983, la 18 ani și jumătate. Meciul de la Oslo, Norvegia-România se încheiase 0-0. Acel Dragobete  -24 februarie 1987 avea să fie de legendă.

„Regele” Hagi și „Generalul” Iordănescu, debut și premieră de aur: jucător și antrenor principal

Meciul de Dragobete - 24 februarie 1987 s-a jucat la Monaco, pe Stadionul Louis II. În tribune erau 8456 spectatori. La „centru”, arbitra celebrul arbitru italian Luigi Agnolin (1943-2018). Am menționat cine era arbitrul, fiindcă, indirect, a fost implicat în ceea ce avea să fie o victorie spumoasă ca șampania franțuzească.

În ultimele minute ale primei reprize, arbitrul fluieră lovitură liberă directă pentru Steaua. Punctul de execuție era la 25 m de poarta apărată de Victor Chanov. Pe banca Stelei, „principal” era Anghel Iordănescu, „secundul-jucător” de la Sevilla din mai 1986.  Pe banca sovieticilor, era legenda fotbalului sovietic, Valeryi Lobanovski.  De Dragobete, Steaua urna să dea lovitura!

Hagi s-a uitat la zid și spre poarta lui Chanov. A potrivit mingea, în minutul 44. A șutat cu fentă, în stilul pe care avea să-l ducă la perfecțiune! Mingea a venit în zid, l-a păcălit pe Chanov și a ajuns în plasa celor de la Dinamo Kiev. Avea să fie unicul gol al unei partide de legendă. Aca partidă a marcat debutul ca jucător al „Regelui”. A marcat de asemenea, primul trofeu din cariera de antrenor a „Generalului”.

A fost un Dragobete fotbalistic de neuitat! Supercupa Europei ajungea la București!