Potrivit adevărul.ro, evenimentul era în fiecare an un spectacol grandios, cu sute de artişti, cu momente corale, recitări, proiecţii de film, dansuri tematice, pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor din Slatina, judeţul Olt. Artiştii repetau zile întregi numai pe scenă.  În spectacol evoluau oameni ai muncii din diverse domenii, din sală alte câteva sute de oameni ar fi trebuit să urmărească totul.

„De la ultimul 26 ianuarie, din 1989, am o amintire foarte tristă. Atunci a căzut cortina metalică la Casa de Cultură a Sindicatelor. Dacă nu era Dumnezeu sau un înger mureau sute de oameni atunci. Dacă ieşea din ghidaj era dezastru, omora ori coriştii, ori pe cei din primele rânduri“, începe să povestească regizorul principal al acelui spectacol, Nichita Dragomira.

„Erau cam 200 de oameni pe scenă, trei coruri: cel al Învăţământului, corul Textila şi Lyrica. Nişte copii s-au jucat la troliu. Era o greşeală gravă a pompierilor. Macaraua nu aveai voie s-o-ncui, chipurile, şi nişte draci de copii s-au jucat la butoane. Şi s-a rupt cablul de susţinere şi a căzut cortina. Are şase tone. A căzut de pe ghidaje. Pur şi simplu de la înălţimea de 4 metri a căzut jos, pe scenă. Care era rolul ei: dacă ia foc scena şi coboară cortina, nu mai ia foc sala, sau invers, dacă izbucneşte focul în sală, nu se mai transmite către scenă. Are nisip şi cenuşă în ea. Nu-ncepuse spectacolul. Noroc că Bărbuleasca (sora lui Nicolae Ceauşescu, cea care, alături de soţul său, Lică Bărbulescu, dirija judeţul – n.r.) a fost în sfârşit deşteaptă şi a anulat totul. Nu s-a mai făcut absolut nimic, s-a aplanat conflictul. Dar eu am dat cu subsemnatul de m-au găsit dracii, că eram regizorul principal. Se săturaseră ăia de la Securitate chemându-mă”.