După o sută de zile de preşedinţie în care şi-a consolidat puterea, Trump revine la planurile sale iniţiale: o bună înţelegere cu Rusia.

Ultimele evoluţii din relaţia Statele Unite - Rusia, într-o analiză din Asia Times.

Decizia de marți a președintelui Trump de a-l demite pe directorul FBI James Comey nu are probabil nici o legătură cu ancheta privind amestecul Rusiei în alegerile din noiembrie. Însă momentul – ministrul rus de Externe Serghei Lavrov decola spre Washington pentru prima întâlnire a lui Trump cu un înalt oficial al Kremlinului - are o simbolistică puternică.

A transmis încrederea lui Trump că datele problemei, care până acum împiedicau marele său plan de a deschide un nou capitol în relațiile dintre Statele Unite și Rusia, într-un spirit de colaborare, s-au schimbat.

Timpul va arăta dacă raționamentul său a fost corect. Există toate șansele să fie așa. După o sută de zile în care a pus mâna pe pârghiile puterii, Trump ar trebui să știe că nu există nici o brumă de dovadă care să îl acuze. Și mai important, rușii știu și ei asta.

De aceea, Trump a coborât din pod vechile sale planuri. Prezența lui Henry Kissinger în Biroul Oval pentru o întâlnire care nu figura în program, cu puțin înainte de intrarea lui Lavrov – însoțit de faimosul „spion rus” amasadorul Serghei Kislyak – a avut în mod intenționat rolul de „pregătire”.

Kissinger are de multă vreme relații personale cu Vladimir Putin, cardinalul gri al diplomației americane fiind și arhitectul dezghețului cu Uniunea Sovietică.

Prima întâlnire dintre Trump și Putin din iulie, la Hamburg, promite să fie istorică. Remarcile optimiste ale lui Lavrov după discuțiile cu omologul său american Rex Tillerson și vizita la președintele Trump de miercuri fac ca așteptările pentru întâlnirea din iulie să fie mari.

Trump și Putin propun pur și simplu un salt peste câmpurile de mine pe care fostul președinte Obama le-a plantat cu disperare în ultimele săptămâni de mandat, vizând blocarea oricăror mișcări îndrăznețe pentru a demantela strategia sa de izolare a Rusiei.

Obama a reușit să semene ură prin măsuri ilegale, cum ar fi confiscarea de proprietăți ale Rusiei din Statele Unite și expulzarea a zeci de diplomați ruși. Mintea sa avocățească a pus la cale cu febrilitate planuri pentru a face relațiile ruso-americane cât mai litigioase și mai caustice posibil pentru o bucată cât mai mare de timp.

Totuși, Trump și Putin vor merge înainte, lăsând în sarcina diplomaților profesioniști să asaneze mlaștina. Cei doi refuză să se lase abătuți de la planul lor de destindere în relațiile dintre Statele Unite și Rusia.

Mintea de birocrat a lui Obama a calculat că, atâta vreme cât sancțiunile nu vor fi ridicate, nu vor putea exista acorduri cu Rusia la un nivel practic.

Dar Putin a decis să facă abstracție de sancțiuni. El apreciază corect că dacă strategia lui Obama de izolare a Rusiei este minată, sancțiunile devin irelevante.

Lavrov a transmis semnalul că Kremlinul nu îl percepe pe Trump drept un ideolog, ci ca pe o persoană care dorește rezultate concrete și subscrie opiniei că cele două țări ar trebui să colaboreze pentru a rezolva problemele internaționale.

Din declarațiile lui Lavrov, Siria a fost principalul punct al discuțiilor. Evident, combaterea radicalismului islamic este preocuparea centrală a lui Trump în politica externă iar Rusia simte că îl vede pe Putin ca pe un aliat natural în această luptă.

În ceea ce privește partea rusă, aceasta speră ca o colaborare în Siria să ducă la dezvoltarea unui parteneriat mai amplu, bazat pe încredere reciprocă.

Discuțiile cu Lavrov despre Siria au fost substanțiale. Pentru început, Statele Unite vor contribui la instaurarea unor „zone tampon” asupra cărora Rusia, Turcia și Iranul căzuseră de acord anterior în cadrul negocierilor de la Astana.

Lavrom a declarat că a discutat „în detaliu pașii și mecanismele prin care să lucrăm împreună”. Rusia și Statele Unite văd „zonele tampon” ca pe un prim pas spre a pune capăt violențelor în Siria și au căzut de acord „asupra conceptului și chiar asupra măsurilor practice legate de geografia zonelor de dezescaladare”.

Trump a repetat că „înfrângerea terorismului este principala prioritate a Statelor Unite... Aici suntem în întregime de acord.”

Foarte interesant este că Statele Unite vor continua să participe la procesul de negocieri de la Astana. Cântuşi de puţin surprinzător, comunicatul Casei Albe menţionează că Statele Unite aşteaptă de la Rusia să „înfrâneze regimul Assad, Iranul şi aliaţii iranieni”. (Trump are programată o vizită în Arabia Saudită pe 20 mai).

Lavrov a vorbit despre Ucraina, Afganistan şi conflictul israeliano-palestinian drept alte probleme care au figurat pe agenda discuţiilor.

Comunicatul Casei Albe afirmă că Trump a afirmat „determinarea Statelor Unite de a participa la rezolvarea conflictului din Ucraina” şi „a subliniat responsabilitatea Rusiei de a implementa integral acordurile de la Minsk”.

Din nou interesant, nu au existat săgeţi la adresa Rusiei.

Declaraţiile lui Lavrov şi relatările din presa rusă despre discuţiile de la Washington sugerează o mare satisfacţie a Rusiei că preliminariile sunt încheiate şi că multaşteptata colaborare ruso-americană din timpul administraţiei Trump a început.

Limbajul gesturilor a fost deosebit de grăitor, după cum se vede în fotografiile cu Trump glumind copios cu Lavrov şi Kislyak.

Cooperarea cu Rusia şi nivelul fără precedent al cooperării cu China în chestiunea nord-coreeană arată că Trump are o abordare personală în arena internaţională.

Cu siguranţă, detractorii săi nu vor dispărea. Însă, din ceea ce se observă până acum, departe de a fi un ciudat şi un nonconformist, Trump arată că are o politică externă coerentă şi radicală.

În principal, Trump consideră că interesele americane şi ruse coincid. Acest  lucru este perfect de înţeles în Siria. Însă modul cum se va aplica el la Ucraina va fi urmărit cu lupa. După cîte se pare, ne îndreptăm spre o „neutralizare” a Ucrainei, astfel încât aceasta să nu facă parte din nici un sistem de alianţe.

Este greu de crezut că Trump are vreun interes major în Ucraina. Pe de altă parte, Putin speră că Trump ar putea fi gata să recunoască interesele legitime ale Rusiei în Ucraina.

Dacă un asemenea scenariu se va aplica Ucrainei, redefinirea de către Trump a politicilor externe ale Statelor Unite de după Al Doilea Război Mondial, pe baza realităţilor contemporane, are potenţialul de a redesena arhitectura globală de securitate.

Apariţia acestui om care nu este politician de carieră şi care pune în discuţie întregul statu quo s-ar putea dovedi în final un beneficiu mult mai mare pentru America şi pentru pacea mondială.