Dan Andronic, jurnalist. sursa: Arhiva EVZ
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Tot discutăm despre ce s-a întâmplat la Bihor. Haideți să facem un exercițiu de imaginație, pentru că zodia ipocriziei din România merită o demonstrație ca la carte.
Scenariu: Mașina DIICOT oprește cu scârțâit de roți în fața unor clădiri insalubre. Mascații coboară, televiziunile transmit în direct, iar din curte sunt scoși, pe tărgi sau în brațe, zeci de bătrâni și oameni cu dizabilități psihice grave, ținuți în condiții de lagăr.
Locul acțiunii? Comuna Băbăița, județul Teleorman.
Perioada? Epoca de glorie a PSD-ului, iar în Capitală, la Palatul Victoria taie și spânzură premierul Liviu Dragnea.
De la Bihor, un salt în imaginație
Ce s-ar fi întâmplat în secunda doi? Aveam o cu totul altă dezbatere, iar lucrurile se întorceau cu 180 de grade, nu-i așa? Studiourile televiziunilor „de rit nou” ar fi luat foc. S-ar fi cerut demisii de la vârful guvernului, s-ar fi vorbit despre „genocidul baronilor”, despre cum feudalismul sudic ucide bunicii României. Piața Victoriei se umplea de luminițe, iar hashtag-urile epocii deveneau sentințe executorii.
Dar astăzi? Astăzi este liniște. O liniște suspectă, mormântală, spartă doar de zgomotul de fond al unor justificări penibile. Pentru că, vedeți dumneavoastră, cred că puțini sunt pregătiți să accepte o astfel de abordare atunci când realitatea nu le pică bine la stomacul politic.
Războiul tribal și boții lui Despoiu
Asta este marea problemă a României, așa cum spuneam și zilele trecute. Trăim în triburi. Nu contează principiile, ci apartenența la un grup. Ne luptăm să apărăm ceva chiar și când știm, în sinea noastră, că nu este corect. Că e strâmb, că e ticălos, că e inuman.
Simt că dezbaterea pe marginea ororilor din Bihor s-a mai domolit în ultimele ore, dar tot în loc să discutăm despre prăbușirea morală a instituțiilor statului și despre cum a fost posibil ca un astfel de loc să funcționeze ani de zile sub ochii tuturor, discuția publică este confiscată de interese meschine de partid.
O discuție purtată în stilul tribal specific României, alimentată de fermele de boții ale lui Despoiu. Vorba aia, ce mi-e Indonezia, ce mi-e România...
De ce s-a mutat totul în arena politică
Pentru că acest caz atinge, de fapt, două dintre cele mai sensibile, puternice și, până acum, intangibile sfere de influență din regiune: administrația locală de neatins și „umbrela” trecutului glorios.
Întreaga construcție de la Dumbrava a fost edificată și extinsă de-a lungul multor ani în județul Bihor. Faptul că această mașinărie a suferinței a funcționat nestingherită în perioada în care administrațiile județene și locale erau dominate autoritar de Ilie Bolojan a transformat cazul într-un exercițiu electoral perfect.
Toți cei care adoră prostește urma pasului Proorocului Moise de la Palatul Victoria au trecut instantaneu de partea „binefăcătorului” Viorel Pașca. Au activat mașinăria de spălat cadavre politice: au ieșit la atac cu punctaje de partid bine tăbăcite și cu armatele de boți ale lui Despoiu, gata să decreteze că acolo se făcea „misiune divină”.
Viceversa a funcționat la fel de prompt. Adversarii politici au sărit direct la gâtul administrației liberale, mirosind sânge electoral proaspăt, în timp ce rețelele adverse de influenceri și de partid au încercat din răsputeri să mușamalizeze responsabilitatea directă a instituțiilor de control. Vorbim de AJPIS, de DSP, de primării, toate acele entități pline de funcționari care au emis doar note de constatare formale și au „închis ochii” la sesizări concrete încă din anul 2015!
Paravanul caritabil și filiera penticostală
Nu a fost numai asta, pentru că schema de protecție a fost mult mai complexă.
A intervenit filiera religioasă și paravanul caritabil, filiera penticostală. Aici, influencerii de partid au primit un sprijin prețios din partea celor care, din naivitate sau complicitate, văd activitatea lui Viorel Pașca exclusiv ca pe un „act caritabil”.
Oameni care înghit povestea bunului samaritean fără să se întrebe elementar: câți medici, câți psihologi și câte asistente medicale lucrau, de fapt, acolo? Care erau dotările minim necesare pentru un act medical și de îngrijire care să servească nu 10, nu 20, ci 400 de oameni abandonați?
De ce este importantă acreditarea și standardizarea
Pentru că o instituție dedicată ajutorării celor în nevoie nu se face după ureche, după principiul medieval „masă-casă”, ci după niște standarde europene stricte. Că doar d-aia avem o „țară ca afară” în discursuri, dar o realitate de Ev Mediu în teren.
Un element cheie, trecut sub tăcere de mulți, dar explodat direct din referatul procurorilor DIICOT, arată că liderul grupării, Viorel Pașca, figura ca angajat în funcția de administrator în cadrul Comunității Penticostale Regionale. Vorbim despre un cult religios extrem de puternic, influent, cu conexiuni transatlantice și extrem de bine organizat în zona Bihorului.
Banii din donații interne și internaționale, gestionați prin asociații-paravan, au fost folosiți inclusiv pentru tranzacții imobiliare, pentru cumpărarea unor clădiri de la persoane apropiate rețelei.
Această conexiune politico-religioasă, acest amestec toxic de voturi, credință și sume uriașe de bani cash a transformat rapid dezbaterea într-un subiect tabu pentru unii sau, dimpotrivă, într-un război sângeros de culise, menit să protejeze anumite rețele de influență locale.
Statul ca traficant de carne vie
În toată această bătălie surdă de tip mafiot, uităm esențialul. Uităm că victimele din spatele cifrelor sunt oameni reali. Oameni slabi, bolnavi, părăsiți, cu dizabilități psihice grave, bătrâni uitați de familii și cazuri sociale disperate.
Și aici vine adevărata monstruozitate a sistemului românesc: acești oameni au fost trimiși acolo chiar de către instituțiile statului român!
Statul a fost cel mai mare complice în toată această afacere, livrând victime pe bandă rulantă către o persoană fizică neautorizată, doar pentru a scăpa de responsabilitatea legală și morală de a le îngriji. Spitale județene, primării și direcții de asistență socială din toată țara își „curățau” paturile și bugetele, trimițând nefericiții în „republica independentă” de la Dumbrava. Îi pasau unui privat neverificat, ca pe niște pachete poștale, spălându-se pe mâini de soarta lor.
Cel mai mare eșec
Dacă am lăsa ca acest caz cutremurător să devină doar o simplă reglare de conturi politice între Ilie Bolojan, PSD și diverse culte religioase din Bihor, am pierde din start bătălia pentru viitorul acestei țări. Miza reală nu este cine câștigă puncte sau procente la televizor în seara asta, nici care tabără își impune o narațiune mincinoasă.
Miza este să înțelegem de ce statul român a eșuat atât de grav, sistemic și repetat în a-și proteja cei mai vulnerabili cetățeni.
Iar până când nu vom sparge logica de trib, lagărele din România vor continua să funcționeze. Schimbă doar județul și culoarea partidului de la butoane.
Recomandările noastre
