Într-un interviu publicat miercuri în ziarul „Magyar Nemzet”, László Kövér a făcut un rezumat al concluziilor celor o sută de ani care au trecut de la Trianon încoace.

Oficialul ungar a subliniat că pierderile de teritoriu suferite au reprezentat, în mod clar, una dintre cele mai mari tragedii din istoria Ungariei.

Pentru că noi am luat în serios faptul că suntem bastionul Vestului creştin, la început am plătit cu sânge, iar apoi cu două treimi din ţară – a spus Kövér.

Preşedintele Parlamentului ungar a subliniat că la centenarul de acum trebuie să ne concentrăm pe performanţele din secolul care a trecut, la faptul că o ţară şi o naţiune care a fost condamnată la moarte nu numai că trăieşte, ci, în plus, regiunile despărţite în urma Tratatului de la Trianon au reuşit, şi separat, şi împreună, să prezinte Europei, dar şi lumii, o performanţă care ne poate face să fim, pe bună dreptate, mândri.

„Iar în ceea ce priveşte viitorul, trebuie să credem în adevărul suprem al lui Dumnezeu” – a spus el.

În ceea ce priveşte ţările vecine, Kövér a arătat că, în cei o sută de ani care au trecut, naţiunea maghiară a parcurs un proces de învăţare. Elita intelectuală maghiară era conştientă, încă de dinainte de Trianon, că într-un sens mai restrâns, noi trăim în Bazinul Carpatic, iar într-un sens mai larg, în Europa Centrală. Ignorând faptul că cei de aici împărtăşesc acelaşi destin, nu facem decât să provocăm tragedii unii altora, iar bucuria de-a face rău cuiva este o bucurie trecătoare. Noi am realizat acest lucru şi vrem să punem bazele unei noi ere în secolul 21, una care să se bazeze pe conceptul de „a plânge împreună şi de a râde împreună”.

Este din ce în ce mai clar că nu trebuie să ne temem unii de ceilalţi, ci de forţele care vor să ne anuleze identitatea şi suveranitatea naţională, nouă, tuturor – a explicat preşedintele Parlamentului Ungariei.

Cu privire la ideea autonomiei teritoriale, acesta a spus: de-a lungul istoriei, statele din Europa de Vest au privit Europa Centrală cu un dispreţ mai mic sau mai mare, dar au făcut-o mereu cu dispreţ. Prin urmare, ei nu cred că ceea ce li se cuvine bascilor, germanilor care trăiesc în Belgia sau suedezilor din Aland, care aparţine de Finlanda, s-ar cuveni şi maghiarilor de peste graniţă – a punctat Kövér.

Oficialul ungar a adăugat că, atunci când au fost instituite autonomiile menţionate, în Occident încă nu a fost la modă negarea identităţii naţionale.

László Kövér a explicat că o zecime din populaţia Uniunii Europene, 50 de milioane de oameni trăiesc în minoritate pe pământul lor strămoşesc, dar în pofida acestui fapt, problemele şi nevoile lor se află la capătul listelor de la Bruxelles; spre deosebire de mişcările care duc campanii agresive pentru acceptarea „rătăcirilor de gen”, a căror tipuri nici nu mai pot fi numărate, sau, un alt exemplu, cazul imigrării ilegale, împotriva căreia nici nu se mai poate veni cu critici.

În opinia preşedintelui Parlamentului ungar, toate acestea sunt de înţeles din moment ce, spre deosebire de comunităţile naţionale, aceste aşa-numite minorităţi sunt nişte instrumente excelente pentru destructurarea culturii europene, a cărei condiţie este o centralizare de tip imperial.

Despre acordarea cetăţeniei maghiare etnicilor maghiari de peste hotare, o decizie luată în urmă cu zece ani, Kövér a spus că a dat un imbold fantastic programelor privind reunificarea naţională transfrontalieră. Am reuşit să facem ca şi elita politică a unora dintre statele succesoare să accepte decizia maghiară care promovează reorganizarea Bazinului Carpatic şi a Europei Centrale ca o singură zonă economică şi culturală, a spus domnia sa.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE