Trei cartiere ale Capitalei și lupta de clasă. Bucureștiul „romantic” avea cartiere de lux și mahalale. Nu exista ceea ce am zice astăzi middle-class. Poate doar Cartierul Evreiesc și Cartierul Uranus să se fi încadrat în ceea ce am numi middle-class, dar aici vorbim totuși de o componentă etnică. Și totuși, în secolul XX, trei cartiere bucureștene vor avea istoria lor aparte, demnă de un film.

Trei cartiere: Primăverii

În zona de nord a Capitalei, în zona Lacului Herăstrău, a apărut în perioada interbelică un cartier select. Evident nu era precum Calea Victoriei, Șoseaua Kisselef, dar va deveni un cartier emblematic între cei cartiere pe care le-am ales să discutăm. Evident, el era cel mai select dintre acesste trei cartiere.

Din aceste trei cartiere, în Primăverii (nume dat în perioada comunistă, astăzi, Bulevardul principal se numește Mircea Eliade), locuiau oameni influenți, miniștri, diplomați, medici, avocați, magistrați, profesori universitari, înalți funcționari. Își ridicau locuințe la comandă, planurile fiind semnate de arhitecți celebri.

Nu este de mirare că după 1947, protipendada comunistă a pus ochii pe cel mai select dintre cele trei cartiere, numit Primăverii. După rang, după importanță, ștabii comuniști au primit vile în care să stea pe perioada în care aveau acea poziție. Dacă ei decădeau, evident, trebuiau să se mute. Alegeau locuințe din zona Dorobanți, nu departe de zona 0, Primăverii, dar izgonirea din Paradis îi marca foarte mult. Era un cartier profund închis. Dacă în interbelic, oamenii nu mergeau acolo fiindcă nu aveau efectiv ce să caute, după 1948, căile de acces ale cartierului erau efectiv blocate de pază.

Trei cartiere: Domenii

Numele celui de-al doilea dintre cele trei cartiere are legătură cu Domeniile Coroanei. Acolo, regele Carol al II-lea a dat terenuri funcționarilor bancari, administrativi ca să își ridice locuințe. Evident, tot ca și în logica din Primăverii, în interbelic. Era mai simplu să-i ai pe toți la un loc, ca într-un fel de Versailles sau Saint-Denis din Franța.

Dintre cele trei cartiere, Domenii, nu departe de Gara de Nord, accesibil azi cu STB 282, cu o piață cunoscută având același nume, era poate cel mai chic să-i spunem. Adică era exponentul care-i lipsea Capitalei în Era Belle Epoque. Aici locuiau și profesori, cercetători, medici, avocați, în general funcționari publici de categoria a doua, diplomați de rang inferior. Dintre cele trei cartiere, părea cel mai râvnit în epocă. Era middle-class cum se zice. Era cel mai deschis dintre toate cartierele analizate aici.

Vatra Luminoasă - „cazarma luptei de clasă”

Dintre cele trei cartiere, Vatra Luminoasă, în partea de Est a Capitalei, era pentru micii funcționari, muncitorii mai bine cotați, ospătari, mici meșteșugari. A fost un cartier standardizat, cu locuințe în stil Art-Deco. Putea părea un mic „neighbourhood” american, dar lipseau faimoasele peluze cu gazon și gărduțuri albe de peste Ocean.

În Vatra Luminoasă, au fost ascunși Ion și Mihai Antonescu în săpămâna 23-31 august 1944. Casa aparținea unei funcționare, despre care se spunea că ar fi fost amanta viitorului Ministru al Forțelor Armate, generalul Emil Bodnăraș. Era un cartier închis, adică nu intrai dacă nu aveai treabă acolo. Era la fel de închis precum Primăverii. Era ca un mic oraș în marele oraș.

Sursa foto: Arhivă