Evenimentul Zilei > Social > Traumele intrauterine ale bebelușilor. Cu românul la psiholog
Traumele intrauterine ale bebelușilor. Cu românul la psiholog

Traumele intrauterine ale bebelușilor. Cu românul la psiholog

Pentru unii pare greu de crezut, însă copiii pot avea traume încă dinainte de a se naște și atunci este evident că nu nașterea propriu-zisă este prima traumă pe care o experimentăm.

În ultimii ani, studiile au demonstrat că psihicul este prezent din momentul concepției, ceea ce înseamnă că bebelușii au conștiință încă din primele etape ale concepției și nu din momentul nașterii.

Încă din perioada intrauterină, copiii interacționează cu părinții săi dacă aceștia sunt implicați și îi acordă timp. Tot studiile sunt cele care ne demonstrează că cei mici au capacitatea de a recunoaște vocea mamei sau a tatălui încă dinainte de a se naște și au capacitatea de memorare. Ceea ce înseamnă că un copil care a fost expus la muzică pe perioada sarcinii se va calma mai ușor după naștere atunci când părinții îi vor pune acea muzică. Dacă perioada de sarcină nu este una armonioasă pentru mamă, atunci copilul va fi expus la diverși factori care îi vor influența viața și care îl vor marca pe tot parcursul evoluției sale. Aceste traume pot fi:

Consumul de alcool sau stupefiante. Sunt cazuri în care mama nu poate renunța la vicii nici pe perioada sarcinii și atunci sunt bebeluși care intră în sevraj chiar în primele ore de viață. Pe lângă expunerea constantă din perioada sarcinii la un mediu toxic și nociv dezvoltării psihice ale copilului, intervine și lupta grea pe care copilul trebuie să o ducă cu viciul încă de la începutul vieții. Expunerea la stres a mamei. În perioada de sarcină, atât pentru mamă, cât și pentru copil este important să fie menajați de orice factor de stres pentru că tot ce o implică direct pe viitoarea mămică automat îl implică și pe copil. Pe de altă parte, un adult știe să gestioneze expunerea la stres, însă copilul nu știe cum să-l gestioneze și atunci ajunge să îl interiorizeze suficient de bine cât să-i afecteze evoluția propriei dezvoltări.

Dorința mamei de a renunța la sarcină. Chiar dacă mama nu renunță la sarcină, dar ia în calcul această situație, pentru copil este o traumă și încă din acea perioadă viitorul bebeluș va face cunoștință cu insecuritatea, cu teama de abandon și cu frica de moarte. Aceste temeri sunt îngrozitoare și pentru mulți adulți, iar pentru un copil sunt copleșitoare.

Orice tip de violență asupra mamei. Atunci când mamele sunt bătute, agresate emoțional, expuse contactelor sexuale nedorite sau forțate, copilul este traumatizat pentru că, deși nu înțelege ce se întâmplă, resimte frica mamei și nivelul ei de stres.

Accidentele în care mama este implicată. Dacă mama este implicată într-un accident de mașină grav sau dacă este expusă unei intervenții chirurgicale, copilul este expus în egală măsură.

Stresul la care este expus copilul în perioada intrauterină, din oricare din traumele enumerate mai sus, duce la inhibarea hormonilor de creștere, ceea ce înseamnă că bebelușul nu se va mai dezvolta armonios din punct de vedere fizic sau psihic. Această situație ne va face să ne confruntăm cu un copil al cărui comportament alimentar să fie neadecvat sau cu un comportamente de somn neadecvat, și chiar cu un comportament neadecvat de relaționare a copilului cu părinții sau cu cei din jur.

Efectele pe care traumele le au încă din perioada intrauterină sunt resimțite prin creșterea riscului de boli cardiovasculare, neurologice și psihiatrice ale viitorului adult, iar din punct de vedere psihologic, aceste traume se vor transforma ulterior în laitmotivele și totodată provocările propriei vieți.

 

Informaţiile publicate de evz.ro pot fi preluate de alte publicaţii online doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.