Trăiesc în aceeași casă, dar au devenit străini. „Quiet quitting”, retragerea tăcută dintr-o căsnicie

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

„Quiet quitting”, termen folosit inițial pentru angajații care fac strict minimumul necesar la locul de muncă, este tot mai des utilizat și pentru a descrie un fenomen din unele căsnicii: partenerii rămân împreună, dar reduc treptat comunicarea, implicarea și efortul emoțional în relație, potrivit FoxNews.

În aceste situații, cuplurile pot continua să își îndeplinească responsabilitățile cotidiene, de la creșterea copiilor și treburile casei până la gestionarea finanțelor, în timp ce unul dintre parteneri sau ambii devin tot mai detașați emoțional.

Specialiștii în relații spun că fenomenul poate fi greu de observat la început, mai ales atunci când viața de zi cu zi pare să funcționeze normal.

Când lipsa certurilor nu înseamnă neapărat liniște în relație

Discuțiile despre „quiet quitting” în căsnicie au câștigat vizibilitate pe rețelele sociale, unde tot mai mulți utilizatori vorbesc despre experiența de a rămâne într-o relație, dar de a se simți, în același timp, complet deconectați de partener.

Lisa Brookes Kift, terapeut licențiat specializat în căsnicie și familie, din cadrul Marin Therapy and Counseling din California, a declarat pentru Fox News Digital că lipsa conflictelor nu este întotdeauna un semn că o relație este sănătoasă.

„Este un mit că absența certurilor într-o relație înseamnă automat că relația este sănătoasă”, a explicat terapeuta.

Potrivit acesteia, unele persoane evită conflictele și aleg să nu își exprime nemulțumirile. Problemele sunt astfel lăsate nerezolvate, iar în timp poate fi afectată siguranța emoțională dintre parteneri.

Ce rol are stilul de atașament

Felul în care o persoană reacționează atunci când apar probleme într-o căsnicie poate fi influențat și de stilul de atașament, adică de modul în care caută apropiere, sprijin și siguranță în relațiile apropiate.

Kift spune că persoanele cu un stil de atașament evitant pot fi mai predispuse să se retragă și să încerce să gestioneze problemele singure.

„Un stil evitant poate face ca o persoană să fie mai capabilă să rămână pe cont propriu, pe propria insulă, și să reziste situației, pentru că se simte cel mai confortabil bazându-se pe sine”, a explicat ea.

În schimb, persoanele cu un stil de atașament mai sigur pot fi mai înclinate să creadă că problemele pot fi discutate și rezolvate împreună.

Specialista arată că aceste mecanisme se pot forma încă din copilărie, în funcție de experiențele legate de încredere, siguranță emoțională și modul în care nevoile unei persoane au fost sau nu îndeplinite.

Semnele că un partener începe să se retragă emoțional

Potrivit terapeutei, retragerea emoțională dintr-o căsnicie nu apare întotdeauna brusc. Există câteva schimbări care pot indica faptul că relația începe să se deterioreze.

Printre acestea se numără:

• scăderea comunicării deschise;
• conflicte care rămân nerezolvate;
• creșterea iritării și a lipsei de răbdare;
• tendința de a interpreta intențiile partenerului în mod negativ;
• pierderea dorinței de a discuta sau de a repara problemele.

În timp, relația poate ajunge într-o etapă în care cei doi parteneri trăiesc practic unul lângă celălalt, fără să mai existe o implicare reală.

Jurnalista Monica Corcoran Harel a descris acest tip de dinamică, într-o discuție găzduită de Oprah, prin expresia „parallel play” sau „joacă paralelă”, un termen folosit pentru copiii mici care se joacă unul lângă altul fără să interacționeze în mod semnificativ.

cuplu indiferent / sursa foto: dreamstime.com

În cazul unui cuplu, conceptul poate descrie doi oameni care împart aceeași casă și aceleași responsabilități, dar care au tot mai puține conexiuni emoționale reale.

De ce devine dificilă repararea relației

Problema devine mai complicată atunci când unul dintre parteneri ajunge să se detașeze complet. Kift spune că repararea unei căsnicii presupune implicarea ambilor parteneri.

„Dacă unul dintre ei s-a retras complet, nu va mai fi deschis la repararea relației”, a precizat terapeuta.

Un alt obstacol poate fi hipervigilența emoțională. O persoană care a trecut prin repetate dezamăgiri poate rămâne permanent în gardă, anticipând că va fi rănită din nou.

În această situație, chiar și schimbările pozitive ale partenerului pot fi greu de observat sau de acceptat.

Kift spune că a întâlnit în practica sa persoane care au ajuns să adopte această poziție după mai multe încercări eșuate de a-și satisface nevoile emoționale în relație.

În timp, lipsa rezultatelor poate duce la pierderea speranței că relația se mai poate schimba.

Primul pas pentru cuplurile care vor să încerce din nou

Pentru partenerii care sunt încă dispuși să lucreze la relație, primul pas poate fi o conversație care să ofere siguranță și să transmită că relația este importantă.

Kift recomandă o abordare care să evite acuzațiile și să înceapă prin exprimarea intenției de a reconstrui legătura dintre cei doi.

Un exemplu propus de specialistă este: „Știu că poate nu a părut așa, dar tu și căsnicia noastră sunteți foarte importanți pentru mine. Putem găsi un moment în care să stăm de vorbă?”

Retragerea emoțională dintr-o căsnicie poate începe discret, fără un moment clar în care relația pare să se schimbe. Comunicarea redusă, conflictele nerezolvate și pierderea implicării pot transforma treptat o relație într-o conviețuire.

Specialiștii subliniază că șansele de reconectare depind, în mare măsură, de disponibilitatea ambilor parteneri de a recunoaște problema și de a se implica în repararea relației.