Aflu că în ziarul polonez “Gazeta Wyborcza” a apărut un interviu al preşedintelui Klaus Iohannis prefaţat de o notă care sugerează pretinsul filorusism al predecesorului sau. Este o prostie de dimensiuni cosmice. Habar nu am dacă jurnalistul polonez s-a lăsat prins într-o capcană, dacă este prost informat sau pur şi simplu bate câmpii. Dar ştiu cu precizie că ultimul lucru din lume de care poate fi acuzat Traian Băsescu ar fi “filo-rusismul”.
Aş putea oferi zeci de exemple care să probeze spusele mele, dar nu are sens să o fac. Cei care cunosc situaţia reală nu au îndoieli privind opţiunea categorică, fermă şi irevocabilă pro-NATO a lui Traian Băsescu. Nu el, ci premerul penelist Călin Popescu-Tăriceanu voia să retragă trupele române din Irak.
Niciun om politic român nu a fost mai vicios atacat de “Vocea Rusiei”, adică “Vocea lui Putin”, decât Traian Băsescu. Poate că jurnalistul polonez l-a confundat pe fostul preşedinte Băsescu cu fostul preşedinte Ion Iliescu, un impenitent nostalgic al bolşevismului etern. În acest caz, e nevoie de o erată. Altminteri, e vorba de o incomensurabilă şi incalificabilă rea credinţă. Partida rusă a existat şi există în România, dar ea îl detestă şi îl urăşte pe Traian Băsescu. Mi-e teamă că dezinformarea, o specialitate kaghebistă, îşi cam face de cap în aceste vremuri. Cred că dl Iohannis poate ieşi din de-acum proverbială sa tăcere spre a clarifica lucrurile. Pentru că nu este normal, nu este onest să accepte denigrarea unui om care a luptat împotriva hegemonismului imperial rus doar pentru că acest lucru îi poate servi şi înfrumuseţa propria imagine. Dl Iohannis îşi poate câstiga propriile credite şi fără minimalizarea a ceea ce-au făcut alţii înaintea sa. Aşa ar fi drept, aşa ar fi fair.
Că unii se grăbesc să dea interviuri în care prezintă moştenirea politicii externe a lui Traian Băsescu (pe care au slujit-o având funcţii importante) drept un fel de haos, o improvizaţie lipsită de orice viziune sau coerenţă, nu mă miră. Există întotdeauna candidaţi pentru poziţii oferite de o noua conducere a ţării. Cultivarea apologetică a noului lider ţine de recuzita oportunistă. Mai ales atunci când se caută consilieri. Dar dl Iohannis ar trebui să ştie că aceia care sar rapid şi fără urmă de remuşcări dintr-o barcă într-alta, vor părăsi şi barca sa atunci când li se va părea oportun.
Textul a fost publicat iniţial pe blogul lui Vladimir Tismăneanu
Recomandările noastre
