Trădarea perfectă și prețul ei. Cum l-a transformat ambiția pe Edouard Balladur din cel mai bun prieten în cel mai mare rival al lui Jacques Chirac

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Edouard Balladur, fost prim-ministru al Franței și una dintre figurile importante ale dreptei franceze, a murit la vârsta de 97 de ani. Decesul său a fost anunțat luni de premierul francez Sébastien Lecornu. Balladur a condus guvernul Franței între 1993 și 1995, în timpul președinției lui François Mitterrand, și a candidat la alegerile prezidențiale din 1995, într-o confruntare care l-a transformat pe fostul său aliat Jacques Chirac în rival.

Balladur a fost una dintre figurile marcante ale centrului-dreapta francez și a avut un rol important în politica economică a Franței. În perioada în care a fost ministru al Economiei și Finanțelor, iar apoi premier, a susținut un amplu program de privatizări care a dus la vânzarea unor companii importante, printre care Société Générale, Paribas și postul de televiziune TF1.

În 1993, guvernul său a promovat și o reformă importantă a sistemului de pensii, un subiect care a rămas sensibil în politica franceză.

Un om important al dreptei franceze

Édouard Balladur a intrat în prim-planul politicii franceze în 1986, când Jacques Chirac, devenit prim-ministru după victoria dreptei în alegerile legislative, l-a numit ministru de stat responsabil pentru Economie, Finanțe și Privatizări.

Franța traversa atunci prima perioadă de coabitare dintre un președinte socialist și un guvern de dreapta. Balladur a fost unul dintre oamenii care au pus în aplicare politica economică liberală a noului guvern.

În anii anteriori, el își construise însă o carieră în apropierea lui Georges Pompidou. Intrase în cabinetul acestuia în 1964, când Pompidou era prim-ministru al generalului Charles de Gaulle. În 1968, Balladur a participat, alături de Jacques Chirac, la negocierile care au dus la acordurile de la Grenelle.

Ulterior, l-a urmat pe Pompidou la Palatul Élysée, unde a ocupat funcțiile de secretar general adjunct și apoi de secretar general al președinției.

De la aliat la rival al lui Jacques Chirac

În 1993, dreapta a revenit la putere, iar François Mitterrand a fost obligat să intre într-o nouă perioadă de coabitare. Jacques Chirac, liderul dreptei și primarul Parisului, nu a dorit să preia funcția de premier și l-a desemnat pe Édouard Balladur.

La început, rolurile păreau stabilite. Balladur urma să conducă guvernul, în timp ce Chirac își pregătea candidatura pentru alegerile prezidențiale din 1995.

Jacques Chirac. Sursa foto: Markwaters | Dreamstime.com

Situația s-a schimbat însă pe parcursul celor doi ani. Balladur a devenit un premier popular și, susținut de o parte importantă a dreptei, și-a anunțat candidatura la președinția Franței.

A urmat una dintre cele mai dure confruntări din interiorul dreptei franceze. Cei doi oameni politici, care fuseseră apropiați timp de decenii, au ajuns să lupte pentru aceeași funcție.

Balladur a fost considerat pentru o perioadă favorit, însă avantajul său s-a redus în timpul campaniei. În cele din urmă, Jacques Chirac a câștigat alegerile prezidențiale din 1995, după ce l-a învins în turul al doilea pe socialistul Lionel Jospin.

Înfrângerea lui Balladur a pus capăt ambițiilor sale prezidențiale și a lăsat o ruptură de durată în interiorul dreptei franceze.

Un stil considerat distant

Balladur avea imaginea unui tehnocrat sobru și rezervat. Criticii săi îl descriau drept distant și deconectat de preocupările oamenilor obișnuiți. Aspectul său elegant, discursul rafinat și stilul considerat rigid au devenit frecvent ținte ale caricaturilor din presa franceză.

După înfrângerea din 1995, Balladur însuși a recunoscut că imaginea sa publică putea fi percepută drept rece.

„De-a lungul anilor, am dat dovadă de prea multă distanță și răceală în rolul public pe care trebuia să-l îndeplinesc”, scria el într-un articol de opinie citat de AFP.

Rol în politica europeană și relația cu România

Édouard Balladur a avut un rol important și în politica Franței față de Europa Centrală și de Est.

În 1993, a lansat așa-numita „Inițiativă Balladur”, un proiect destinat stabilității și cooperării în Europa Centrală și de Est. Inițiativa a stat ulterior la baza Pactului de Stabilitate pentru Europa.

Balladur a avut și legături politice cu România. În decembrie 2005, el a vizitat România în calitate de președinte al Comisiei pentru afaceri externe a Adunării Naționale franceze.

Retragerea din politica activă

După eșecul prezidențial, Balladur și-a continuat activitatea politică. Și-a recâștigat mandatul de deputat al Parisului, iar din 2002 a prezidat Comisia pentru afaceri externe a Adunării Naționale. La sfârșitul lui 2006, la vârsta de 77 de ani, și-a anunțat retragerea din politica activă.

În 2010, a refuzat propunerea lui Nicolas Sarkozy, fostul său protejat politic și devenit între timp președinte al Franței, de a deveni membru al Consiliului Constituțional.

Ancheta din dosarul Karachi

Ultimii ani ai carierei sale politice au fost marcați și de dosarul Karachi, o anchetă privind presupusa finanțare ilegală a campaniei sale prezidențiale din 1995 prin comisioane legate de contracte de armament cu Pakistanul.

Balladur a negat orice implicare într-o finanțare ilegală. În 2017, el a fost pus sub anchetă de Curtea de Justiție a Republicii în acest dosar. În 2021, Édouard Balladur a fost achitat. Fostul său ministru al Apărării, François Léotard, a fost condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare.

„O figură de seamă a vieții noastre publice”

Premierul Sébastien Lecornu a transmis un mesaj de omagiu după moartea fostului premier. „Édouard Balladur este strâns legat de cincizeci de ani din istoria Celei de-a Cincea Republici. De la începuturile sale, când a lucrat alături de Georges Pompidou, până la numirea sa în funcția de prim-ministru, a fost o figură de seamă a vieții noastre publice”, a declarat Lecornu.

Premierul francez l-a descris pe Balladur drept un om de stat cu spirit reformist și a afirmat că acesta va rămâne un model pentru numeroși membri ai familiei politice din care a făcut parte.

Născut la 2 mai 1929 la Smyrna, actualul oraș turc Izmir, Édouard Balladur a crescut la Marsilia după ce familia sa a părăsit Turcia. A studiat dreptul, apoi a absolvit ENA și a devenit auditor la Consiliul de Stat.

A fost căsătorit cu Marie-Josèphe Delacour din 1957 și a avut patru copii.