În timpul luptelor de la Turtucaia din septembrie 1916, a fost luat prizonier și a cunoscut pentru aproape un an și jumătate calvarul lagărelor din Bulgaria.

A supraviețut în mod aproape incredibil și a fost eliberat în ultimele zile ale anului 1917.

Revenit în București, a publicat în ziarul „Lumina” poezia „De profondis” în care, într-o notă veselă, își anunța întoarcerea din captivitate acelora care de „un an și jumătate” îl credeau mort:

„Dar astăzi, negru și sburlit

De cum m-a prins dușmanul

Vă dau de veste c-am sosit

Întreg, și eu și geamantanul!”.

Au urmat, în același ziar, șase editoriale grupate sub titlul „Amintiri din campanie”, o relatare amănunțită a experiențelor dramatice trăite în campania militară din 1916, care ulterior vor fi publicate în volumul „Amintiri din luptele de la Turtucaia”, apărut în 1918.

Memoriile sale din timpul prizonieratului în Bulgaria, intitulate „Pirin Planina. Episoduri tragice și comice din captivitate” au apărut câțiva ani mai târziu, în 1936, deși Topîrceanu se îndoia că experiențele traumatizante trăite și relatate de supraviețuitori ar putea desființa războiul:

„S-a publicat în vremea din urmă atâta literatură de război!

Toată lumea, de pe toată fața globului pământesc, e convinsă acum până-n vârful unghiilor, ca și înainte de 1914, că războiul e o calamitate, o rușine pentru civilizația noastră etc.

Totuși omenirea nu-l desființează.

Este ca și cum războiul n-ar fi făcut de noi, oamenii, parcă l-ar face niște ființe de pe altă planetă, împotriva voinței noastre unanime.

Atunci, la ce bun să scriu, să mai arăt și eu omenirii cum e războiul?”.

După război George Topîrceanu s-a întors la Iași, orașul său de suflet, unde a publicat volumele de poezii „Balade vesele și triste” (1920) și „Migdale amare” (1928), publicul apreciind doza fină de umor, optimism și sensibilitate care a dat culoare versurilor sale.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric