Simpatia și admirația pentru modul în care poporul chinez luptă cu epidemia de coronavirus Covid-19 nu sunt în dubiu. Succesul cercetătorilor în a identifica virusul de timpuriu, construcția de spitale, devotamentul cadrelor medicale și măsurile pentru prevenirea răspândirii – toate merită să fie lăudate.

Însă guvernele ar trebui să poată fi trase la răspundere, cât mai timpuriu cu putință. Uneori ele merită să fie și criticate. Blocarea continuă a Taiwanului de la Organizația Mondială a Sănătății de către Partidul Comunist Chinez (PCC) echivalează cu a pune politicile mai presus de oameni. Este inacceptabil: orice reacție globală în materie de sănătate nu poate fi decât la fel de puternică precum cea mai slabă verigă a lanțului.

Este îndreptățită o examinare a guvernării PCC, a ceea ce înseamnă ea pentru președintele Xi Jinping și China, nu în ultimul rând pentru că răspunsurile ne afectează – și ne-ar putea infecta – pe toți.

S-au făcut greșeli mari. E evident că PCC încearcă să închidă ușa spitalului după ce calul a dat deja buzna afară, însă tot este extraordinar ceea ce a putut să afirme primarul din Wuhan: „nu aveam nici un fel de acțiuni de remediere pregătite”.

Chiar și după criza SARS din 2013? Sau cum să organizezi, în ciuda avertismentelor, banchete de anul nou pentru 40.000 de oameni? Sau cum să amâni măsurile necesare, aparent pentru a nu deranja orarul imperativ al congreselor populare locale, pe baza cărora se organizează la nivel național cele „Două Sesiuni” din martie – întrunirile anuale ale Conferinței Politice Consultative a Poporului Chinez și Congresului Național Popular – cel mai important eveniment în calendarul politic anual? Din nou, politica mai presus de oameni.

Pentru a-l parafraza pe Warren Buffett, atunci când mareea politică se retrage descoperi fundamentele dezgolite ale sistemului. Iată esențialul.

Monopolul puterii e periculos. PCC își revendică meritul pentru tot ce e bun. Dar populația dă vina pe el pentru ce e rău. Totuși, la fel ca în cazul Papei, conducătorul și conducerea trebuie să fie infailibili. Prin urmare, atunci când lucrurile nu merg cum trebuie, este vina autorităților locale. Cu cât răul e mai mare, cu atât mai rapid sunt zburați din funcții. Wuhan și provincia Hubei și-au pierdut conducătorii. În orașul vecin Huanggang 337 de oficiali au fost concediați.

Calitatea de a fi decis e periculoasă. Autoritățile locale vor încerca întotdeauna să paseze responsabilitatea mai sus, spre Beijing. Această tendință a fost consolidată de guvernarea autoritară a dlui Xi. Ofensarea „nucleului” e periculoasă. Indecizia e un fenomen bine documentat; de aici și tiradele dlui Xi împotriva „formalismului și birocrației”, adică, tradus din limbajul PCC, măsuri de fațadă și inacțiune.

Decizia e periculoasă. Când stabilitatea e pe primul loc (și pe al doilea și pe al treilea), întrucât instabilitatea poate afecta controlul PCC asupra puterii, oficialii rămân încremeniți, orbiți de farurile dilemei de a alege între termenul scurt și termenul lung. Închid piața alimentară (de unde se crede că provine coronavirusul), plătesc despăgubiri și-mi atrag furia localnicilor sau sper că noul virus nu e ceva grav, conștient fiind că, dacă e, partidul e expus la un risc mai mare de instabilitate și voi atrage asupra mea mânia centrului?

Informația e periculoasă. Ea trebuie diseminată pentru a informa oamenii; dar trebuie și controlată pentru a evita inflamarea instabilității. Nu numai medicul Li Wenliang (avertizorul de integritate pedepsit pentru că a tras semnalul de alarmă în privința noului virus, ulterior decedat din cauza acestuia) a fost luat la poliție sau cenzurat. E remarcabil că în echipa formată rapid pentru gestionarea Covid-19 doar unul dintre șefi e un responsabil din sănătate. Alți doi provin din aparatul propagandistic; un altul se ocupă de securitate.

Poliția e periculoasă. Sau cel puțin puterile ei sunt, pentru cetățenii de rând. Medicul Li și alte șapte cadre medicale au fost convocați la poliție pentru discuții despre noul virus într-un grup medical online. Ar fi putut fi reținuți până la 15 zile. Acesta nu e stat de drept. Nici un avocat nu e implicat. Marja pentru abuz și teamă e evidentă.

Deocamdată PCC a acționat doar după manual. A dat vina pe autoritățile locale, i-a exonerat pe liderii de la vârf (deși acum se pare că dl Xi și-a formulat „solicitările” – citește „ordinele” – încă de pe 7 ianuarie, cu mult înainte de anunțarea măsurilor de izolare), a cenzurat presa, i-a amenințat pe „răspânditorii de zvonuri”. Toate acestea generează neîncredere și cinism, atât în rândurile populației cât și în ale oficialilor.

Dar nimic din toate acestea nu are potențialul de a amenința controlul dlui Xi asupra puterii. Așa ceva ar putea surveni mai târziu: colapsul economiei, falimente la scară largă, șomaj, salarii neplătite și inflație (aceasta din urmă fiind un factor important al instabilității din 1989), compromiterea agriculturii, dacă pregătirile pentru sezonul apropiat al însămânțării nu vor putea fi efectuate. Acestea depind de îngrădirea cu succes a virusului și de cât de repede va putea China să se întoarcă la lucru fără a provoca un al doilea val de infectări. Aceste îngrijorări sunt reflectate clar de ședințele Comitetului Permanent al politburo-ului.

Dacă dl Xi va calcula greșit, se va confrunta cu tulburări apreciabile. Instabilitatea nu s-a răspândit încă dincolo de granițele ori chestiunile locale. Dacă economia va ceda, s-ar putea răspândi. Un alt calcul pe care dl Xi nu trebuie să-l greșească este cât de mult trebuie să stimuleze economia pentru a evita falimentele și șomajul pe termen scurt, fără a agrava o amenințare pe termen lung la adresa stabilității, deja extrem de gravă din cauza investițiilor prost direcționate.

Și nici nu se epuizează problemele dlui Xi cu aceste preocupări de ordin intern. Cum va afecta criza Covid-19 capacitatea Chinei de a onora acordul comercial de fază unu cu SUA? Companiile străine vor fi cu siguranță încurajate să-și diversifice și mai mult lanțul de aprovizionare în afara Chinei, care pare a fi un incubator global al virusurilor. Inovația e vitală pentru China, dar nu vor fi descurajați cercetătorii talentați și familiile lor de riscul virusurilor? Dar profesioniștii pe care se bazează industria și sfera financiară?

Sistemul de guvernare al PCC a ratat startul în ce privește combaterea crizei Covid-19. Drept urmare, se confruntă acum cu probleme mai mari. N-avem de-a face aici cu „Cernobîlul Chinei”, oricât de reușită va fi fiind sintagma. Dacă va fi ca lumea dlui Xi să se sfârșească, nu o va face cu un bangăt sau cu un scâncet. Dar ar putea s-o facă cu o economie distrusă.

Articol de Charles Parton (membru al grupului de reflecție Royal United Services Institute și diplomat britanic implicat în negocierea transferului Hong Kong-ului către China)

Sursa

Traducere: Andrei Suba – RADOR

Te-ar putea interesa și: