Singurul de acest fel din bibliografia autohtonă, dicţionarul conţine un amplu material informativ referitor la principalele curente, tendinţe, grupări şi personalităţi din cadrul artei moderne, începând cu momentul apariţiei impresionismului, în anii 1870, şi pînă în prezent. O atenţie specială este acordată manifestărilor cu declarat program novator, dicţionarul fiind, de altfel, remarcabil prin varietatea operelor şi numelor invocate. Întrucât arta contemporană reconsideră raportul dintre expansiunea universalist-globalistă şi specificul zonelor culturale, marginalizate de multe ori de sintezele domeniului, autorul extinde comentariul critic asupra fenomenului artistic din aceste spaţii culturale.

„Ni s-a părut util să insistăm în dicţionar asupra celor mai importante tendinţe, asociaţii, publicaţii, grupări şi personalităţi care au asigurat caracterul neîntrerupt explorator al artei moderne, dar şi asupra contribuţiilor considerate zonale, care îmbogăţesc totuşi în substanţă tezaurul artistic al umanităţii, într-o epocă în care prinde contur proiectul universalist-globalist al lumii moderne. Cu aceeaşi atentă aplecare, am tratat în mod prioritar manifestările cu un pronunţat program avangardist, alături de forme de artă ce evocă fondul tradiţional. Într-o astfel de înţelegere, dicţionarul reuneşte dorinţa de a consemna şi de a lămuri conceptele şi manifestările artei moderne şi intenţia de a cuprinde evoluţia fenomenală a artei din acest interval”, spune Constantin Prut, autorul dicționarului.

Iată câteva exemple de subiecte abordate în acest volum: Artă abstractă • Bauhaus • Paul Cézanne • Dada • Gustave Eiffel • Futurism • Nicolae Grigorescu • Happening • Impresionism • Junk-art • Wassily Kandinsky • Le Corbusier • Edvard Munch • Les Nabis • Yoko OnoPablo Picasso • Qiu Ti • Aleksandr Rodcenko • Simbolism • Francisc Şirato • Nicolae Tonitza • Ion Ţuculescu • Timm Ulrichs • Vincent Van Gogh • Wiener Secession • Jirō Yoshihara • Gheorghe Zărnescu.

Constantin Prut s-a născut la 8 mai 1940, în comuna Ştefăneşti, judeţul Botoşani. În 1970 a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” – secţia Istoria şi Teoria Artei – din Bucureşti. Doctor în istoria artei al Universităţii Bucureşti, în 1988. A fost mulţi ani redactor la revista Contemporanul şi apoi la Revue Roumaine. A predat istoria artei la Universitatea „Mihai Eminescu” din Bacău, la Academia de Arte „Luceafărul” din Bucureşti, la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi şi la Universitatea de Vest din Timişoara. A publicat, între altele, volumele: „Fantasticul în arta populară românească” (1972); „Augusto Murer” (1974); „Dicţionar de artă modernă” (1982); „Calea rătăcită. O privire asupra artei populare româneşti” (ediţia I, 1991; ediţia a II-a, 2007); „Ion Murariu. Lirism, naraţie, expresie” (1999); „Dicţionar de artă modernă şi contemporană” (ed. a II-a, 2002); „Regele Bronz. Monografie Péter Jecza” (2007).