Teroarea, modul în care vor să ne învețe să trăim

Teroarea, modul în care vor să ne învețe să trăim Sursa foto: Arhiva EVZ

Citind știrile de săptămâna asta, mi-au venit în minte versurile-manifest ale revoltei generației mele: ”Între înger și drac / Trage omul sărac,  / Înhămat la pământ”.

Într-adevăr. Sunt aproape trei ani de zile de când omul simplu este bombardat, mai ceva decât Ucraina, cu știri apocaliptice. Știri urmate de măsuri drastice ale statului, menite și ele să-l înspăimânte pe omul de rând. Vă amintiți momentul când a fost declarată pandemia de Covid-19? De urgență, s-au dat o serie de legi, numite pompos ”ordonanțe militare”, rostite cu glas de prohod de ministrul de inerne de atunci, Marcel Velea, înconjurat de alți doi ciocli, Arafat și Dospinescu, prin care eram anunțați că, practic, nu mai aveam voie nimic din ceea ce eram obișnuiși să facem pănă atunci.

Singurul drept pe care îl mai aveam era să stăm închiși în case. Imediat, parcă pentru a întări cele ce se citeau cu voce gravă seara la televizor, pe străzi, alături de poliție și jandarmerie au apărut și militari. Cu mașini de luptă, cam cum vedem acum unele prin Ucraina, dar și cu niște pușcoace uriașe în spate. Chiar l-am întrebat pe unul care-mi verifica documentele (deși nu am auzit în nico țară civilizată ca Poliția Militară să legitimeze civili) ce fac cu mitralierele alea pe care le poartă.

Cumva împușcă în cap covidul? Mi-a răspuns tăios și cazon, ca unui pifan abia intrat pe vremuri pe poarta unității: ”Tu nu știi ce se petrece în țară și în lume? Întotdeauna se găsește câte unul care bea șmecherol dimineața și nu ne lasă să ne facem treaba”. Ce treabă aveau, nu am înțeles decât mai târziu. Nu să sprijine forțele de ordine, pentru că puținii oameni care aveau voie să circule, prezentau resemnați și disciplinați documentele. Ci pentru a impresiona. Pentru a semăna teroarea. Pentru a înspăimânta.

Ne puteți urmări și pe Google News

De aici a început totul. Nu vă mai enumăr acum toate tâmpeniile pe care așa ziși specialiști, care au mirosit momentul lor de glorie, pentru că altfel nu sunt buni de nimic, au început să le debiteze pe canalele media. Practic, omul simplu, nu mai avea altă treabă decât să se spele la propriu temeinic pe mâini și să aștepte în casă să-l răpună virusul, dacă nu cumva, internat cu forța în spital pentru că vreun priceput dintr-ăsta decisese că are covid, pentru că-l auzise strănutând, nu sărea în aer cu ATI cu tot.

A fost primul pas care ne-a năucit. Acum ne dăm seama că el a fost bine calculat.

Au început celelalte știri îngrozitoare, care să-l asalteze pe omul de rând. Imagini din spitale, cu bolnavi care nu mai aveau loc în saloane și zăceau pe jos, pe holurile spitalelor, saloane cu muribunzi cărora, pentru a-i îmbărbăta li se punea la portavoce imnul național. Pe străzi, dacă vă amintiți, au început să apară celebrele izolete, un fel de simbol al morții. Se împământenise expresia: ”L-a luat cu izoleta, săracul”, de parcă îl luase cu dricul să-l ducă direct la cimitir. De asemenea, salvările alergau în miez de noapte urlând din sirene, deși pe străzi nu era nimeni nici ziua, necum noaptea. Dar oamenii trebuiau să audă din case această vânzoleală, să o simtă, să nu le dea pace, să-i trezească din somn, să-i terorizeze.

Din China veneau imagini incredibile. Un oraș cu populația mai numeroasă decât a României, încuiat în case. Se sudau ușile blocurilor, ca nimeni să nu mai poată să iasă. Se auzeau urlete de la balcoane, oameni țipând de foame, mame care întrebau pe geam dacă nu are cumva vreun vecin un medicament pentru copilașul ei care are febră. Oameni care nu mai îndurau toate acestea și se aruncau de la etaj, prezentați ca un exemplu demn de urmat.

CNA-ul, instituția care în România cenzurează televiziunile, rade amenzi amețitoare pentru câte o imagine  care ”oripilează” opinia publică, lăsau să se difuzeze cu generozitate imaginile cu oamenii zburând pe geam din blocurile cu ușile sudate, chiar fără să fie blurate, de parcă le-ar fi considerat un exemplu demn de urmat.

Toată teroarea asta s-a terminat brusc și a fost înlocuită cu alta, în momentul în care Putin a invadat Ucraina. Iarăși imagini apocaliptice. Iarăși amenințări. Iarăși întâmplări sfâșietoare cu mame și copii. Cred că nu s-au pronunțat cuvintele ”bombă atomică” atât de des nici la Hiroshima și Nagasaky, cum s-au folosit în zilele astea. Putin va da cu atomica, dacă nu în dimineața asta, după-amiază, sau mâine, sau poimâine, sau... dar oricum să fiți pregătiți că veți muri.

Când s-a cam fâsâit și cu războiul, nici Putin nu a dat cu atomica, nici ucrainenii nu și-au eliberat țara, a venit noua teroare. De fapt a continuat cea veche. Pandemia.

Și din nou, noi, oamenii simpli, am început să fim bombadați cu vești apocaliptice.

Războiul din Ucraina a fost declanșat de fapt pentru a ascunde urmările dezastruoase ale vaccinării aproape obligatorii. Cifre îngrozitoare, pe care guvernele le ascund sub preș. În SUA, spre exemplu, cazurile de sindrom imuno-deficitar, septicemiile și decesele au crescut cu 2024 la sută. Un cercetător de la Universitatea Kingsdom, din Londra, a analizat cu minuțiozitate datele oficiale VAERs (un subdepartament al CDC care colectează date voluntare privind efectele adverse ale vaccinului anticovid) și a ajuns la o concluzie îngrozitoare: Într-un lot de 20.000 de vaccinuri, unul din 200 este mortal pentru cel căruia îi este inoculat. Medicii și asistentele care refuză să participe la aceste crime, sunt concediați. Iar la OMS, Bill Gates intenționează să creeze o forță globală, care să intervină mai rău decât batalioanele SS, acolo unde crede el și sluga lui din fruntea OMS, că ar fi cazul să izbucnească o pandemie.

Așadar, pe de-o parte tot felul de specialiști, propovăduiesc apocalipsa și-și pregătesc batalioane de asalt împotriva oamenilor simpli care, eventual, ar îndrăzni să nu se supună ordinelor lor. Pe de altă parte, medici renumiți, specialiști de marcă din alte domenii, ridică și ei glasul, acum, după doi ani, dezvăluind nenorociri de neimaginat în legătură cu această pandemie și cu vaccinarea împotriva ei.

Iar la mijloc, suntem prinși noi, oamenii de rând. Omul simplu, care ce mai are de făcut? Ce mai avem de făcut?  Doar să mai privim unii la alții. Cum? Să privim unii la alții? Ia priviți-vă! Ce armă teribilă suntem împotriva acestor sociopați! Vedeți cât de mulți suntem? Oameni simpli. Oameni normali.