Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla, născută în jurul lui 1600, în satul Vânători-Neamț, este prima româncă trecută în rândul sfinților.

Fiică a armașului Ștefan Joldea, care răspundea de paza Cetății Neamțului, ea este căsătorită împotriva voinței sale cu un tânăr evlavios din Ismail, însă, în  cei doi soți, de bună înțelegere, se călugăresc la scurt timp.

Teodora a mers la Schitul Vărzărești-Vrancea, iar soțul ei la Schitul Poiana Mărului, sub numele de Elefterie.

Peste câțiva ani, năvălesc turcii, incendiind Schitul Vărzărești, iar maicile din obște se răspândesc. Cuvioasa Teodora se retrage în munții Vrancei, împreună cu stareța sa, schimonahia Paisia.

Când Paisia trece la cele veșnice, Teodora se mută în părțile Neamțului, pentru a se nevoi în pădurile neumblate din jurul schiturilor Sihăstria și Sihla, și, după o vreme, își găsește adăpost în peștera de la Sihla, care se poate vizita și azi.

Hrana îi era adusă de păsări, care veneau la ea având în cioc firimituri luate de la trapeza Sihăstriei. Urmărind păsările, doi frați de la Sihăstria o descoperă pe sfântă învăluită într-o lumină de foc, în timp ce se ruga.

Sfânta Cuvioasa Teodora

Cuvioasa le spune că de 40 de zile se roagă ca Dumnezeu să-i aducă un duhovnic, pentru că își simțea sfârșitul aproape și dorea să se spovedească.

Înștiințați de cei doi călugări, ieromonahul Antonie și ierodiaconul Lavrentie vin repede cu Sfintele Taine.

Sfânta Teodora se spovedește, prilej cu care i se află viața evlavioasă, se împărtăște și, rugându-se, își dă sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

Părinții o îngroapă în peștera în care se nevoise, acest eveniment petrecându-se în al treilea deceniu al secolului al XVIII-lea.

Trupul sfintei rămâne tăinuit în peșteră, până după anul 1830, când familia domnitorului moldovean Mihail Sturza, care a reînnoit Schitul Sihla, a așezat moaștele ei în raclă de preț și le-a depus în biserica schitului, spre închinare. Apoi, zidind o biserică nouă la moșia lui din satul Miclăușeni – Iași, le-a adus în această biserică și multă lume venea aici să se închine, primind ajutorul Cuvioasei.

În anul 1856 familia Sturza a convenit cu starețul Mănăstirii Pecerska din Kiev să dea sfintele moaște în schimbul unor veșminte preoțești și arhierești.

Așa s-au înstrăinat moaștele Sfintei Teodora din patria ei și se păstrează în catacombele de la Pecerska, așezate în raclă de mult preț, pe care sunt scrise aceste cuvinte în limbile română - Sfânta Teodora din Carpați și slavonă - Sveti Teodora Carpatina.

Pe 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat-o, Cuvioasa Teodora fiind prima româncă trecută în rândul sfinților, cu zi de prăznuire 7 august.

Așa se face că, în mod minunat, sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului, din 6 august, este flancată de praznicele a doi mari sfinți români, recunoscuți și în afara granițelor: Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, pe 5 august, și Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla, pe 7 august.