Rugăciunea care se rostește astăzi, de Sfânta Teodora. Îți vindecă sufletul

La data de 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a recunoscut sfințenia Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla. Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla este prima sfântă de origine română care a fost canonizată. Sărbătoarea de luni este marcată în calendar cu cruce neagră.

Sfânta s-a născut în perioada de domnie a lui Vasile Lupu, în vreme ce mitropolitul cărturar Varlaam Moțoc slujea. Ea a fost fiica armașului cetății Neamț, Ștefan Joldea, boier care deținea rangul de comis.

A fost silită să se căsătorească contrar dorinței sale. Fără a avea urmași, ea și soțul său iau decizia de a se alătura vieții monahale. Acesta se retrage la Mănăstirea Poiana Mărului, iar Teodora, la aproape 30 de ani, se retrage la Mănăstirea Vărzărești.

În urma invaziilor străine, este forțată să se retragă în Munții Buzăului, unde își petrece aproape 10 ani în izolare. Numele său este menționat și într-un registru săpat în piatră pe altarul schitului rupestru din Munții Buzăului, cunoscut ca Agatonul Nou.

De aici pornește spre Mănăstirea Neamț, de unde primește îndrumare să se îndrepte către Munții Neamțului, mai precis către Schitul Sihăstria (schit nou înființat în anul 1655). Cu ajutorul starețului de la schitul Sihăstria și cu binecuvântarea egumenului, ea urcă vârful muntos pentru a se retrage în pustia Sihlei. Cuvântul „sihlă” desemnează o zonă împădurită de copaci tineri.

 Acatistul Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla

Despre acest acatist, care se citește pe data de 7 august, se spune că are puterea de a purifica și  și a liniști sufletul.

Veniți, toți cei iubitori de Hristos, cu credință și cu evlavie la pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Teodora, care în pustia Sihlei în mari nevoințe a petrecut și lumină sihaștrilor s-a făcut. Cu laude să slăvim pe Dumnezeu și să cinstim pe cuvioșii Lui, zicând: Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!