În atmosfera tensionată din Egee şi Mediterana de Est, Grecia încearcă să-şi promoveze politica împotriva Turciei nu numai atrăgând alături de ea Uniunea Europeană şi SUA, ci şi ţările din Orientul Mijlociu, şi în primul rând Egiptul. De altfel, Ankara se confruntă cu o alianţă regională orientată spre Grecia-Ciprul grecesc.

Faptul că, de o perioadă de timp, relaţiile Ankarei cu Egiptul şi cu alte ţări din regiune sunt deteriorate din diverse motive a convenit Atenei. Problema cu Egiptul are legătură cu susţinerea acordată de guvernul Erdoğan regimului Morsi, care a fost răsturnat de la putere de Sisi prin lovitură de stat militară, adică cu regimul. Din acest motiv contactele diplomatice au fost întrerupte.

“Factorul grecesc” în apropierea dintre Turcia şi Egipt

Şi în acest climat, o evoluţie legată de disputele din Mediterana de Est a reprezentat o nouă oportunitate pentru reevaluarea relaţiilor. Faptul că poziţia regimului Sisi privind efectuarea de prospecţiuni seismice pe parcela 18 este apropiată de teza Turciei a determinat Ankara să treacă la acţiune. După unele contacte secrete, au început contactele diplomatice la un nivel diplomatic mai înalt. Pentru a împinge Grecia într-un colţ şi pentru a face o breşă în alianţă, Turcia a întins o mână Egiptului şi a transmis un semnal asemănător şi celorlalte ţări arabe.

Pe scurt, astfel diplomaţia turcă a făcut o manevră care poate schimba echilibrele în regiune şi poate slăbi poziţia Atenei. Bineînţeles că succesul acestei manevre este legat de atitudinea Egiptului, adică să nu-şi schimbe poziţia în urma presiunilor Greciei. Va fi foarte bine, dacă în această perioadă, relaţiile diplomatice la nivel de ambasadori dintre Ankara şi Cairo se vor consolida. Chiar dacă există unele divergenţe cu Egiptul, ar fi benefic dacă acestea vor fi imediat remediate. Problemele se rezolvă prin contacte apropiate, prin întâlniri…

Astana a murit, trăiască Astana!

Joia trecută toate privirile s-au întors către capitala Qatarului, Doha, unde s-a desfăşurat trilaterala cu tema Siria. Însă a treia ţară care se alătura Turciei şi Rusiei nu a mai fost Iranul, ci Qatarul.

Declaraţiile oficiale de la sfârşitul reuniunii nu erau deloc străine urechii. Multe dintre afirmaţii erau asemănătoare celor din procesul Astana.

De exemplu, toate cele trei ţări apără integritatea teritorială şi suveranitatea Siriei. Se doreşte continuarea căutării unei soluţii politice pentru crearea unui regim care să reprezinte poporul. Este subliniată necesitatea prevenirii violenţelor care ar putea dăuna şi securităţii statelor vecine. Toate aceste declaraţii erau pregătite pentru împlinirea a 10 ani de la izbucnirea războiului civil din Siria. Şi de fapt acesta era scopul eforturilor de 3 ani ale “trio-ului Astana”, dar nu se ajunsese la rezultatul dorit. De fapt, cu vechea structură, Astana părea că efectiv a murit.

Dar în limbaj oficial acest lucru nu se spune, ci numesc procesul Astana cu noua structură “complementar, şi nu alternativă”. Principala diferenţă a acestui mecanism este eliminarea Iranului şi includerea în locul acestuia a Qatarului. Această  schimbare este foarte importantă atât din punct de vedere al eliminării Iranului, cât şi al asumării unui asemenea rol regional de către Qatar, ca un actor cu influenţă.

Acest lucru este o evoluţie nouă şi importantă în echilibrul de forţe din cadrul procesului de schimbări din Orientul Mijlociu.

În ceea ce priveşte “starea Siriei din ultimii 10 ani”: Durerea din suflet continuă într-un mod în care nici cifrele nu mai pot exprima dezastrul. Regimul Assad este încă la putere. Prezenţa forţelor străine pe teren se consolidează.

La Doha au fost subliniate obiective precum integritatea teritorială, suveranitatea naţională, dar Siria este divizată şi distrusă. Şi nu există un oficial sau un specialist care să se ocupe îndeaproape cu această problemă pentru a se putea spune că această stare se va încheia “în curând”… (Comentariu de Sami Kohen) Traducerea: Rador

https://www.milliyet.com.tr/yazarlar/sami-kohen/turkiye-misir-yakinlasmasinda-yunan-faktoru-6456427