Ţara în care doar parlamentarii urcă-n lift. Editorial de Cătălin Pena
- Roland Căt ălin Pena
- 28 iunie 2018, 00:00
Ce poţi să mai faci când însuşi ministrul Sănătăţii se plânge că fondurile pentru analizele gratuite se termină în primele zece zile ale fiecărei luni? Cel mult să tragi o înjurătură din rărunchi şi să oftezi „asta ne e ţara”.
Situaţia nu a apărut peste noapte, se perpetuează de ani şi ani, dar guvernanţii au mereu alte priorităţi. Prima şi cea mai importantă e să-şi păzească pielea şi să-şi asigure pensii speciale. După ei, potopul. Evident că ministrul are explicaţii: „Noi avem un sistem social de asigurări de sănătate. Banii sunt limitaţi. Este posibil ca în data de 10 ale lunii să se termine fondurile, dar acesta este sistemul, teoretic noi plătim pentru toată lumea. Ştiţi foarte bine, sunt pacienţi neasiguraţi, pacienţi asiguraţi prin efectul legii, coasiguraţi, care nu plătesc, dar beneficiază de acelaşi nivel al serviciilor. Pentru că pachetul minim, de bază, e definit în felul următor: urgenţele medico-chirurgicale, sarcina şi lăuzia, bolile cu potenţial endemic. Deci tot. În momentul în care cineva vine în urgenţă e tratat, chiar dacă e asigurat sau neasigurat”. Deci nu putem spune că nu se analizează catastrofa şi nu se pun diagnostice, am vorbi cu păcat.
Ba, există şi o tentativă de leac, însă nu e zor să-l testăm. Vorba aia, armata e lungă. “Vom regândi puţin sistemul. Am tot vorbit de acest cod de legi la care lucrăm. Nu este simplu să scoţi o lege peste noapte, mai ales o lege care are un impact atât de mare. Dar va trebui să ne gândim şi la aceste aspecte”, a spus ministrul Sănătăţii, Sorina Pintea. Ce-o însemna „vom regândi puţin sistemul”? Că fondurile vor fi disponibile în primele unsprezece zile ale lunii, în loc de zece? Tot ar fi ceva, dacă moare măcar un român mai puţin. Însă, victime colaterale există mereu, nu? Cui îi pasă într-o ţară în care şi unii morţi voteză? Unora, desigur, dar nu celor care au pâinea şi cuţitul, sigur.
Ca să ne dăm seama cât de puţin şi de încetişor regândesc ei sistemul, să mai luăm un exemplu. Pe 30 iunie, adică poimâine, expiră formularul cu regim special al biletului de trimitere. Ieri, modelul unic al biletului de trimitere pentru servicii medicale clinice şi al biletului de internare utilizat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate nu ajunsese la medicii de familie. Asta cu toate că într-un ordin al Ministerului Sănătăţii din aprilie este menţionat faptul că, până la tipărirea formularului unic de bilet de trimitere pentru servicii medicale clinice, se va folosi formularul cu regim special, în formatul aprobat anterior intrării în vigoare a respectivului ordin, dar nu mai târziu de 30 iunie 2018. Cum ziceam, armata e lungă, s-o lăsăm mai uşor cu graba.
Avocatul Poporului a anunţat pe 20 iunie că solicită lămuriri Ministerului Sănătăţii în legătură cu absenţa de pe piaţă a unor medicamente necesare în tratamentul cancerului, iar un studiu dat publicităţii miercuri arată că 4,4% dintre români au fost diagnosticaţi cu cancer la un moment dat, în timp ce 21,8% au un membru al familiei diagnosticat (soţ/soţie, fiu/fiică, mamă/tată). Parcă anticipând apariţia studiului, Sorina Pintea declara marţi că există în stoc medicamentul Cisplatin, precum şi alte patru medicamente cu acceaşi substanţă activă, „dar, e adevărat, avem sincope, am avut sincope”. Mai mult, ministerul nu stă cu mâinile în sân, acolo se pregătesc, potrivit ministrului, „nişte măsuri şi coercitive şi legislative” şi se vor găsi „cele mai bune metode în actualele condiţii financiare”. Cât o mai dura căutarea nu ni s-a spus.
Totuşi, o rază de speranţă că se pot găsi soluţii rapide la probleme presante ni s-a arătat ieri. Peste noapte a fost găsit leac pentru a alunga unul din stresurile demnitarilor, cauzat de faptul că uneori sunt nevoiţi să respire acelaşi aer cu noi, simpli muritori. De ieri, liftul de lângă biroul preşedintelui Camerei Deputaţilor poate fi folosit doar de către parlamentari. Dacă vor, pot!