Sursa: Wikipedia
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Take Ionescu este în politica românească un exemplu de oportunism. A făcut tot ce i-a stat în putință să acceadă la poziția de șef al Guvernului. Asta a inclus vicierea gravă a interesului național al României într-un moment când România își reunea teritoriile pierdute timp de secole în favoarea puterilor străine.
Take Ionescu, „Tăchiță Gură de Aur”
Take Ionescu se numea la nașterea sa, la 13 octombrie 1858, la Ploiești, Dumitru Ion. Alintat Tache, fiul negustorului de cereale Gheorghe Ion a decis să-și românizeze numele. Și-a luat numele Take Ionescu. Urmează școala primară, gimnaziul și parțial liceul la Ploiești. Ia Bacalaureatul la Sfântu Sava, la București. Din 1875 și până în 1881, urmează licența și doctoratul în Drept la Paris.
Face pasul în politica mare în 1884, la PNL în perioada marii guvernări liberale. Este nemulțumit de Ion C. Brătianu în ciuda faptului că ajunge deputat PNL. Discursurile sale bine ticluite îl fac de apreciat pentru electori. I se spunea „Tăchiță Gură de Aur”. Se asociază cu Nicolae Fleva și cu un alt revoltat de profesie, Constantin Arion și pun bazele unei dizidențe liberale
Take Ionescu, trecerea la conservatori
Take Ionescu alege să treacă la Partidul Conservator. Ajunge acolo în 1891. Nu va trece mult și va obține portofoliul Instrucțiunii Publice și Cultelor. Este un pas mic, dar important.
Evident, nu va sta nici aici prea mult, pentru că în 1908, va crea Partidul Conservator Democrat unde se baza pe Nicolae Titulescu și chiar pe I.L. Caragiale. Dramaturgul a încercat să fie parlamentar la Pitești în 1908, dar nu a câștigat suficiente voturi. Caragiale s-a întors la Berlin, unde trăia de câțiva ani.
Ministru al Afacerilor Străine. Trădarea intereselor României
În 1919, comite o gravă trădare. Atunci când s-a pus problema revenirii Banatului la România, Take Ionescu nu a susținut punctul de vedere al lui Brătianu ca tot Banatul să fie la România. Prieten cu premierul Regatului Sârbo-Croato-Sloven Nikola Pasic, preferă să-i dea acestuia satisfacție și nu țării sale. Așa s-a ajuns la partajarea pe criterii etnice, iar România, Serbia și Ungaria au primit câte o parte din Banat.
Take Ionescu intră în Guvernul Averescu în 1920, unde devine Ministru al Afacerilor Străine. În 1921, pe baza relației bune cu premierul sârb Nikola Pasic și cu premierul ceholovac Edvard Benes, pune bazele Mici Înțelegeri, alianță defensivă între București, Belgrad și Praga contra revizionismului prezent în Bulgaria, Ungaria și chiar Polonia.
Take Ionescu a fost apoi capabil să creeze o criză internă, demisionând de la Minister și determinând demisia lui Averescu. Era o strategie a lui Ionel Brătianu aplicată prin decizia Regelui Ferdinand. El a demisionat la 11 decembrie 1921 și la 17 decembrie 1921 a devenit șef al Guvernului. Va conduce numai o lună, demisionând în 17 ianuarie 1922. Asta pentru că Ionel Brătianu era gata să aducă PNL la Guvern. Take Ionescu a fost victima perfectă, victima orgoliului său nemăsurat și avidității pentru funcții politice dintre cele mai înalte.
Decesul subit din 21 iunie 1922
Take Ionescu pleacă în Italia pentru a încerca să treacă peste eșecul politic. Gurmand din fire, se pare că a căzut victimă pasiunilor sale culinare. A consumat mâncarea lui preferată, stridii, la un restaurant din Roma. Acestea, insuficient curățate și nefiind bine pregătite, i-au cauzat o infecție galopantă, iar inima sa a ăncetat să mai bată pe 21 iunie 2022.
Pentru Caragiale, a rămas „Agamiță Dandanache”
O scenă de folclor urban l-a avut în centrul ei pe marele dramaturg Caragiale, Acesta ar fi comentat, prin 1909-1910 alături de confriații săi eșecul din 1908. Întrebat dacă în comedia din 1884, prin Tache Farfuridi l-a imaginat cumva pe Take Ionescu, marele dramaturg ar fi spus: „Ei aș! Stimabile, Farfuridi ar fi Titulescu, Take Ionescu ar fi Dandanache!”
Recomandările noastre
