LES ECHOS. Un summit virtual „17 + 1” a reunit, marți, China și 17 țări din flancul estic și sudic al Europei. Un format lansat în 2012, dar care pare să aducă începuturile unei deziluzii pe continent.
Multă vreme, China și Europa Centrală și de Est păreau să împărtășească iubirea perfectă. Dar summit-ul virtual care le-a reunit, marți, într-un format numit „17 + 1” a mascat cu greu o oarecare răceală.
Născut în 2012, formatul „16 + 1” s-a extins cu Grecia în 2019. Reunește Beijingul și întregul flanc estic al continentului, inclusiv țările balcanice care nu sunt membre ale Uniunii Europene. Până acum părea o formulă irezistibilă, deoarece Beijingul știa să seducă cu promisiunile sale tentante de investiții și comerț. Dar s-ar putea ca steaua ei să apună.
Entuziasm reținut
Dovada: până în ultimul moment, întâlnirea virtuală de marți nu fusese confirmată. Luni, în cadrul conferinței sale de presă zilnice, Ministerul chinez de Externe nu a menționat-o. Beijingul a lansat în mod oficial invitațiile abia de curând. O accelerare de ultim moment, pe care mulți o văd ca pe o modalitate de reîmprospăta amintirile plăcute ale acestor țări chiar înainte ca noua administrație americană, mai interesată de afacerile europene decât precedenta, să revină în forță în regiune.
Cu toate acestea, nu toate cele 17 țări au dat dovadă de entuziasm. După cum a dezvăluit „Politico”, Lituania și Estonia au decis să nu mobilizeze nici președintele, nici premierul pentru această ocazie. Măsură semnificativă la nivel diplomatic: au fost trimiși reprezentanți la nivel de miniștri la întâlnirea online cu președintele chinez, Xi Jinping. Slovacia și România aveau să facă același lucru. Mercantilismul Beijingului, care a încercat să convingă toate țările recalcitrante în ultimele zile, nu a fost suficient, se pare.
Oboseală
Există cel puțin două explicații pentru această reținere. Primul este geopolitic. Într-o regiune în care Rusia continuă să reprezinte o amenințare reală, Washingtonul este aliatul natural. La sfârșitul lunii decembrie, în momentul în care Bruxelles-ul era preocupat, sub presiunea germană, să finalizeze acordul de investiții dintre China și UE cât mai repede posibil, Polonia a cerut CE să nu se grăbească, insistând asupra necesității de a consulta Washingtonul înainte de a realiza un parteneriat prea apropiat cu Beijingul. Acest atlantism este foarte prezent și în țările baltice, vulnerabile în fața Moscovei.
Iar recent semnatul acord privind investițiile (UE-China) demonstrează esticilor că, pentru a ”cântări” în fața Beijingului, formatul celor 27, cu ”greutăți” precum Germania sau, într-o măsură mai mică, Franța, este mult mai eficient ...
Cealaltă explicație pentru această nouă prudență este economică: există în regiune o „oboseală a promisiunilor”, estimează Theresa Fallon, de la Centrul pentru Studii Rusia Europa și Asia (Creas), de la Bruxelles. În timp ce Beijingul a arătat regiunii potențialele beneficii ale proiectului său „Noile drumuri ale mătăsii”, realizările concrete par destul de slabe. În ciuda creșterii schimburilor comerciale cu 8,4% anul trecut, balanța comercială se înclină foarte puternic în favoarea Beijingului, ceea ce l-a determinat pe președintele chinez Xi Jinping să promită marți importuri masive din această regiune /a Europei de Est/ în următorii 10 ani.
O tendință generală
Cu câteva excepții, în special Serbia și Ungaria - două țări care au autorizat vaccinul chinez împotriva Covid pe teritoriul lor - investițiile chineze au rămas, de asemenea, moderate. „Aceasta face parte dintr-o tendință generală”, explică Theresa Fallon, care reamintește că investițiile chineze în Europa au avut tendința de a scădea începând cu 2016. „Aceste țări caută în principal investiții în infrastructură, în timp ce Beijingul dorește acum să achiziționeze tehnologii”, estimează analistul, care adaugă că „Beijingul nu se simte confortabil cu normele UE în ceea ce privește licitațiile publice”. (Rador)
Recomandările noastre
