Săptămâna trecută, diplomați americani au acuzat guvernul chinez că încearcă să profite de criza provocată de epidemia Covid-19 pentru a-și spori dominația asupra Mării Chinei de Sud, a cărei cvasi-totalitate este revendicată de Beijing.
Dar nu este imposibil ca Beijing-ul să profite de situație pentru a crește presiunea asupra Taiwanului, o provincie pe care China a descris-o drept „rebelă”.
Or, în ultimele luni, autoritățile chineze și-au înăsprit constant tonul vizavi de Taipei, ajungând până la a evoca deschis un recurs la forță militară.
Pe lângă acțiunile diplomatice de izolare a Taiwanului, Armata Populară de Eliberare a Chinei exercită o presiune militară din ce în ce mai mare.
De exemplu, în iulie 2019, un submarin nuclear chinezesc de tip 093G, capabil să poarte rachete de croazieră anti-navă YJ-18, precum și o versiune navalizată a rachetei de croazieră cu rază medie de acțiune DF-10, a fost identificată între arhipelagurile taiwaneze Matsu și Keelung.
Dar, mai general, și în timp ce personalul statului-major taiwanez a fost decimat în urma unui accident de elicopter, în ianuarie, această presiune militară este exercitată prin exerciții navale în strâmtoarea Formosa sau prin trimiterea de bombardiere și avioane de strângere de informații, escortate de avioane de luptă J-11, în apropierea spațiului aerian al Taiwanului.
Frecvența acestor manevre chineze a crescut de la realegerea, în ianuarie, a președintei Taiwanului, Tsai Ing-wen, absolut ostilă principiului „Chinei unice”.
Realegere care l-a determinat pe Wang Yi, ministrul chinez de Externe, să spună că separatiștii din Taiwan „au un miros neplăcut de 10.000 de ani”.
Începând cu 1949, o regulă tacită între Taipei și Beijing a interzis aeronavelor militare din cele două țări să treacă de linia de mijloc a strâmtorii Formosa.
În afară de un incident din 2011 (descris ca o „greșeală nefericită” la vremea respectivă), aeronavele chineze au „călcat” în afară, cel puțin de două ori.
Recomandările noastre
