Iran Israel / Sursa foto: Captură video
Din cuprinsul articolului
Expertul internațional în probleme de securitate și apărare Hari Bucur Marcu explică relațiile complexe și complicate dintre Israel, Iran și SUA, în contextul loviturilor IDF contra facilităților nucleare ale dictaturii islamiste de la Teheran.
El explică poziția aparent contradictoriei președintelui american Donald Trump, care a declarat că preferă o soluție negociată, dar acordă sprijinul său Israelului, care a decis că e nevoie de o intervenție în forță pentru a zădărnici planurile Iranului de a se înarma nuclear.
Nu iranienii sunt anti-Israel și anti-SUA, ci regimul teocratic
„Fac aici o tentativă de explicare a unui aspect al relațiilor americano-iraniano-israeliene (în ordine alfabetică) pe care îl văd ignorat sau chiar înțeles aiurea de persoane altfel dovedite inteligente”, spune Bucur-Marcu.
El face, la început, un excurs istoric, pentru a face mai ușor de înțeles ce se întâmplă acum în Orientul Mijlociu. „Nu iranienii ca atare sunt anti-americani și anti-israelieni, ci regimul teocratic, cu leaderul suprem în frunte este declarat anti-american și anti-israelian, până la afirmarea cu tărie a obiectivului său strategic, de ștergere de pe hartă a Israelului și Americii”, arată expertul în securitate.
„Dovada este că, până la instaurarea acestui regim teocratic în Iran, relațiile dintre națiunile acestea trei erau dintre cele mai bune cu putință”, adaugă acesta.
Poziția lui Trump față de înarmarea nucleară a Iranului
„De aceea, cu deplină legimitate, președintele american Donald Trump a declarat insistent că înarmarea nucleară a Iranului este inacceptabilă.
Cu alte cuvinte, când cineva spune sus și tare că îți vrea răul existențial, ești în deplină legitimitate ca să previi prin toate mijloacele ca acela să dobândească vreo armă de distrugere în masă, mai ales arma nucleară.
În trecut, de fiecare dată când Iran se apropia de momentul în care ar fi atins cele trei obiective esențiale ale înarmării nucleare (uraniu îmbunătățit la nivel de explozibil, miniaturizarea loviturii pentru a încăpea într-o ogivă nucleară și mijloacele de purtare a loviturii nucleare la țină), măsurile de împiedicare a regimului de la Teheran de a atinge măcar unul dintre aceste trei obiective au fost aplicate accelerat, prin sancțiuni, prin presiuni economice, prin acorduri și chiar prin lovituri preventive, asupra instalațiilor care ar fi permis îmbogățirea uraniului, miniaturizarea loviturii și dezvoltarea vectorilor de purtare la țintă a loviturii nucleare”, mai arată specialistul.
Hari Bucur Marcu / sursa foto: FB
Ce s-a întâmplat acum. Rolul lui Biden în războiul Israel-Iran
„De data asta, Iran a beneficiat de patru ani în care a putut să se apropie nestingherit de atingerea obiectivelor de înarmare nucleară, pe timpul Administrației americane Biden, care nici nu a permis Israelului să ia măsuri unilaterale de încetinire sau de dare înapoi a programului iranian.
Așa că, încă din prima zi a mandatului său prezidențial, Trump a inclus pe lista sa de priorități strategice împiedicarea Iranului de a se înarma nuclear, cunoscând că acel moment al atingerii nivelului de îmbogățire a uraniului pentru folosirea ca muniție nucleară este la o depărtare de săptămâni și nu mai mult decât atât, iar momenul de realizare a unor lovituri nucleare efective, capabile să fie purtate la țintă de rachetele deja dezvoltate de Iran, în ultimii ani, este la o depărtare de câteva luni, maxim un an.
În mod corect, din punct de vedere al managementului unei crize nucleare de proporțiile astea (Iran fiind singura națiune de pe glob care s-a declarat dispusă să apeleze la armamentul nuclear, dacă îl va dobândi, în chip voluntar, fără să fie amenințată în vreun fel și asta pe lângă faptul că Iran se arată dispus să îi înarmeze nuclear și pe sateliții săi, consituiți în organizații teroriste), președintele Trump a insistat pe soluționarea problemei prin negocieri și dialog cu Teheranul”, mai explică Hari Bucur Marcu.
De ce ar prefera Trump un acord negociat pașnic
„Aici apare prima explicație, pe care unii inteligenți refuză să o vadă. Trump preferă un rezultat al negocierilor în fața unui rezultat al lovirii instalațiilor și personalului din Iran, angajat în înarmarea nucleară a regimului teocratic nu din spirit pacifist, umanitar, ci din spirit managerial.
Deoarece un acord de dezarmare benevolă nucleară a Iranului înseamnă demontarea tuturor instalațiilor, inclusiv a celor din locații inaccesibile cu bomba, așa cum mai înseamnă și acceptarea inspecțiilor și controalelor internaționale, în orice colțișor din Iran.
Spre deosebire de o asemenea dezarmare benevolă, lovirea instalațiilor și uciderea personalului din programul de înarmare nucleară a Iranului nu ajung decât la amânarea în continuare, cine știe pentru cât timp, a finalizării acelui program.
Care, așa cum s-a întâmplat în trecut, ar putea fi reluat chiar și de la zero, dacă Iran va continua să refuze inspecțiile și controalele specialiștilor internaționali, oriunde ar vrea ei să ajungă”.
Liderului suprem din Iran nu-i pasă de propriul popor
Expertul internațional în probleme de securitate arată că liderul suprem religios din Iran „preferă să fie lovită națiunea iraniană, așa cum am și văzut că a pățit-o vineri și cum probabil că o va păți și mai tare în perioada următoare, decât să renunțe definitiv la înarmarea sa nucleară”.
Mai mult, atrage atenția Bucur Marcu, era limpede pentru toată lumea, încă de când au început discuțiile SUA-Iran, că alternativa la negocierile pentru dezarmarea benevolă nucleară a Iranului era lovirea lui.
„Și tot de la început se știa că sunt trei alternative de lovire: fie de către americani direct și singuri (SUA nu are nevoie de Israel pentru așa ceva), fie de către Israel fără americani (dar evident că cu prevenirea acestora, precum și a celorlalți parteneri și aliați occidentali), fie de către Israel cu americanii și ceilalți occidentali în rol de susținere și de asiguare operativă, mai ales în faza de respingere a retalierii iraniene”.
De ce a lovit Israel singur în Iran
Hari Bucur Marcu explică de ce s-a preferat vineri varianta de lovire a facilităților nucleare și militare din Iran de către Israel care, totuși, a prevenit în prealabil Statele Unite - și nu numai - pentru ca fiecare să își poată lua măsurile de prevedere pe care le consideră necesare și utile.
De aceea Casa Albă l-a citat pe secretarul de stat Rubio care a precizat că acțiunea israeliană de lovire a Iranului este unilaterală, iar America își ia doar măsuri de protejare a locațiilor și personalului său propriu, din Orientul Mijlociu.
„Ceea ce doar în mințile mobilate sumar cu cunoștințe în materie, ori în mințile tulburate de sindromuri anti-americane/anti-trumpiste ar fi însemnat că SUA își declină astfel orice responsabilitate pentru lovirea de către Israel a Iranului. În toate celelalte minți, asta înseamnă că am avut de a face vineri cu varianta a doua de lovire și atât”, mai explică expertul.
Netanyahu și Trump / Sursa foto: Agerpres
SUA, aproape de varianta unor lovituri comune în Iran
După atacurile repetate din Iran asupra Israelului din noaptea trecută, Statele Unite au trecut, se pare, la varianta a treia, susținând Israelul în eforturile sale de respingere a atacurilor cu drone și rachete venite din partea Teheranului. „Urmează să vedem dacă se va implica și în următoarele lovituri pe care Israelul le va aplica regimului de la Teheran”, mai spune Hari Bucur Marcu.
El explică și de ce a spus Trump, în repetate rânduri, că America nu este interesată în schimbarea de regim din Iran și că un eventual acord de dezarmare a Iranului poate fi făcută de actualul regim, „spre deosebire de Israel, care, prin vocea premierului său Netanyahu, a sugerat poporului iranian că ar putea să profite de loviturile încasate de regimul lor opresiv, pentru a purcede la o schimbare a lui”.
„Asta nu înseamnă că Isreael lovește Iran pentru a declanșa o schmbare de regim politic la Teheran. Obiectivul real și evident al loviturilor israeliene este cel de a opri și de a da înapoi programul de înarmare nucleară al Iranului”.
Iran ar putea dispărea de pe harta energetică a lumii
„Chestia cu schimbarea de regim are însă noima că Israel se abține deocamdată de la lovirea altor elemente de infrastructură strategică iraniene, în afara celor legate de programul nuclear (rafinării, porturi, terminale de petrol, de pildă), pentru ca noul regim să nu moștenească o economie practic la pământ.
Dar, dacă se va continua cu schimbul de lovituri și dacă Iran nu va reveni la masa negocierilor care să ducă la dezarmarea nucleară, completă și ireversibilă a Iranului, este foarte probabil că vor fi lovite și acele instalații strategice, concomitent cu scoaterea completă a Iranului de pe piața energetică mondială.
Dacă nu de Israel, cu siguranță de Statele Unite”, încheie expertul în securitate Hari Bucur Marcu.
