Strănepotul lui Caragiale: „Nu s-a schimbat nimic. Nenea Iancu e la fel de actual!”

S-a născut după ce I.L. Caragiale a murit, dar i-a păstrat numele și, pe alocuri, umorul. Urmașul marelui dramaturg are astăzi 80 de ani și crede că România de astăzi este cam la fel cu cea de pe vremea lui Cațavencu și Agamiță Dandanache

Are, pe undeva, unul din darurile ilustrului său înaintaș. Acela de a face haz, de oricât de necaz i-ar fi. Are 80 de ani și este ultimul descendent masculin al marelui dramaturg, pe linie de sânge, care îi poartă numele. Costache, unul dintre cei doi frați ai tatălui lui Ion Luca Caragiale, îi este străbunic. L-am găsit pe Gheorghe Caragiale într-un apartament închiriat la etajul întâi dintr-un bloc de pe pe strada Valea Oltului, din Capitală. Întreține, din pensia sa de 1.500 de lei, încă patru suflete. Pe nepoata sa șomeră, cu cei doi copii de patru luni și doi ani și pe soțul acesteia, paznic pe un salariu de nimic. „E băiat bun, dar cu lipsuri!”, râde moșul. Au trecut doi ani de la „Anul Caragiale”. Culmea este că, fix în anul în care nenea Iancu era comemorat cu toate onorurile, strănepotul său era alungat de statul român din locuința în care stătuse ultima jumătate de secol. Casa fusese retrocedată proprietarului de drept. Dar nimeni nu s-a înghesuit să-l ajute pe Gheorghe Cara g i a l e . Mai mult, lăsat pe stradă, s-a descurcat singur. Și îi mai are în grijă și pe strănepoții săi. „Curat-murdar!”, ar zice Pristanda.

Umor caragialian: „De nu mă doare nimic, poate am murit!”

„Căldură mare, mon cher!”, face cu ochiul bătrânul în timp ce ne poftește în sufrageria plină de scutece și hăinuțe de bebeluși. „Serviți un biscuite?”, e politicos domnul Caragiale, în timp ce își șterge transpirația de pe frunte, cochet, cu o batistă. La 32 de grade a ales o ținută adecvată: un maieu galben, o pereche de boxeri albaștri și papuci de plastic. Se mișcă vioi la vârsta sa. În aprilie tocmai ce a devenit octogenar. „Am mai multe boli, da’ așa-i la etatea asta. Dacă nu te doare nimic, cine știe, poate ai murit și n-ai aflat încă!”, se amuză urmașul lui Nenea Iancu. Dacă I.L. Caragiale era de loc din fosta comună Haimanale, astăzi Mărgineni, județul Dâmbovița, el s-a născut în comuna Cătrunești, actualmente Sinești, lângă București. „Tata a fost preot și mama casieră la fabrica de ciocolată Zamfirescu, rebotezată de comuniști Fraga. Eu am făcut Școala Tehnică de Mecanică și am lucrat, până la pensie, în cercetare, la IPROMET, ca tehnician în proiectarea de instalații de ventilație”, turuie bătrânul. Acum, nu-și permite nici măcar un ventilator.

O mare victorie obținută de Steaua s-a născut după ce un adversar și-a provocat, stupid, o comoție cerebrală. Video

Păpușa Nadia, vândută la prețul unui iPhone. Colecționarii se bat pe ea

Evacuat din casă în „Anul Caragiale"

N-a avut o viață ușoară. „Prin ’46, ne-a dat afară Ana Pauker din casa unde stăteam pe calea Victoriei. Unchiumeu, Nicolae Caragiale, ziarist la RADOR, o dădu-se afară din birou: «Ieși afară, cățea stalinistă!». Așa i-a zis! Am ajuns cu mama într-o odaie cu pământ pe jos, dintr-o casă din Pantelimon. S-a răzbunat pe noi!”, se ambalează moșul. În urma demersului scriitorului Ion Marin Sadoveanu, fost director al Teatrului Național, a ajuns într- o casă pe Cuza Vodă unde a stat 55 de ani, până l-au evacuat acum doi ani. „Era a unui evreu, Weissman, care a luat- o înapoi. A trebuit să plec, era dreptul său...”, recunoaște omul. „Dar nu mi-au dat nimic în loc, o garsonieră socială acolo!”, se revoltă urmașul lui I. L. Caragiale. Acum, plătește 750 de lei chirie pentru apartamentul din Drumul Taberei. Jumătate din pensia sa. „Sunt dator la întreținere 1.300 de lei…”, oftează, tragic, bătrânul. Într-un colț, o bibliotecă mică e burdușită cu cărți. Paradoxal, n-are niciuna din operele strămoșului său: „Le-a vândut nepoatămea când a rămas fără bani. De-ar ști mă-sa, ar strânge-o de gât!”, se supără pe viață Gheorghe Caragiale.

Caragiale și Veronica Micle

O carte, totuși, a scăpat: „Caragiale. Tragicul destin al unui mare scriitor”, publicată în 1939, la Editura Cugetarea, sub semnăturile lui B.Jordan și Lucian Predescu. Este una din cele mai complete biografii ale clasicului nostru: „Am vrut să o republic, dar n-a vrut nimeni! Nici Vadim, pe care l-am întâlnit la Bellu, la cimitir...”. În carte este publicat arborele geneaologic al familiei Caragiale, până la acel moment. Se termină cu Ana, mama lui Gheorghe Caragiale. În această carte, autorii scriu cum Titu Maiorescu i-a dezvăluit lui Eminescu cum Veronica Micle avea un amantlâc cu I.L. Caragiale. „Canalia!”, ar fi sărit, ca ars, poetul nepereche. „Am umor, cum să n-am!”, se revoltă pensionarul. Totuși, viața sa nu prea a fost comedie. Mai degrabă o dramă. „Pe nepoată- mea am crescut-o mai mult eu, cu lapte praf, că măsa, adică fii-mea, n-a vrut-o! Acum am nevoie iar de lapte praf pentru strănepoțica mea și nu ne ajută nimeni... Am fost în audiență la un viceprimar de la sectorul 6 și tot degeaba!”, dă din umeri, dramatic, domnul Caragiale.

Cum să-ți vezi bătrânețea cu umor

Bătrânul se scarpină mai tot timpul. „Am exeme între picioare de la diabet”, se justifică rușinat. Apoi, își inventariază bolile: „Am tensiune oscilantă, am avut și «Zona Zoster», pe fond nervos, dar mi-a trecut!”. M-am operat de colon, în 2009, că eram suspect de cancer. Am făcut și citostatice jumătate de an... Și de prostată, în 2005... De atunci nu prea mi-au mai trebuit femei! Cu soția mai făceam io treabă, da’ după aia, gata!”, râde bătrânelul care-i mulțumește lui Dumnezeu că a scăpat, recent, și de o ocluzie intestinală. Domnul Caragiale a auzit că există în București o cârciumă care-i poartă numele: Casa Caragiale. „Da’ n-are nicio legătură cu familia... Eu sunt ultimul descendent masculin care are acest nume. Mai este fii-mea, Cristina-Mihaela, care are 52 de ani, dar aici se stinge numele...”, se întristează strănepotul lui nenea Iancu. Spune că a citit tot ce a scris înaintașul său: „Dar cel mai mult mi-a plăcut «O scrisoare pierdută»! E cea mai completă...”.

Cetățeanul turmentat din Drumul Taberei

Până de curând, domnul Gheorghe Caragiale nu era interesat de politică. Dar de când cu arestările pe bandă rulantă a început să se uite mai des la televizor. „Mă întreb, ca <>, io cu cine votez?”. Viața sa banală n-ar fi putut fi un model de schiță pentru Conu’ Iancu. „Toată ziua alerg. Cumpărături, medicamente, la fiică-mea, cu nepoțeii... Păi, altfel, mă anchilozez!”. Lunea miercurea și vinerea, Conu’ Gheorghe Caragiale ține post. „De dimineață am mâncat pateu vegetal cu ardei! Și i-am spus lu’ fii-mea de atâtea ori, să nu mai ia de ăsta că nu-mi place!”, se enervează moșul. Apoi continuă, cu năduf: „Acu’ am mâncat o ciorbă de lobodă și deseară o să bag niște cartofi prăjiți!”. Viața sa nu este ca-n „D’ale Carnavalului”!