Washingtonul vrea ca industria de apărare a Europei să fie preluată de companiile americane. Liderii UE speră să-și dezvolte propria industrie. După summit-ul NATO, liderii europeni au primit un mesaj public clar de la Washington - creșterea cheltuielilor pentru apărare.

În privat, există un alt mesaj care este la fel de clar - asigurați-vă că o mare parte din aceste cheltuieli suplimentare sunt destinate armelor din SUA. Liderii europeni se opun. „Trebuie să dezvoltăm o bază tehnologică și industrială de apărare cu adevărat europeană în toate țările interesate și să implementăm echipamente pe deplin suverane la nivel european”, a declarat președintele francez Emmanuel Macron la conferința GLOBSEC de la Bratislava luna trecută.

Deși majoritatea țărilor UE nu ating încă obiectivul NATO de a cheltui 2% din PIB pentru apărare, alianța a înregistrat opt ani de creștere constantă a cheltuielilor. În 2022, cheltuielile țărilor europene au crescut cu 13%, până la 345 de miliarde de dolari – cu aproape o treime mai mult decât acum un deceniu – în mare parte o reacție la invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia. Acum întrebarea este cum vor fi cheltuiți acești bani. SUA vor să se asigure că țările europene – care cheltuiesc deja aproximativ jumătate din banii destinați apărării pentru achiziționarea de echipamente militare americane – nu fac o schimbare radicală pentru a cheltui mai mulți bani acasă.

Unii lideri europeni speră ca acest lucru să se întâmple, dar este o întrebare deschisă dacă industria de apărare a continentului poate face asta. „În mod tradițional, a existat o suspiciune cu privire la o schimbare a capacităților de apărare ale Europei, care datează de mai bine de 25 de ani”, a declarat Max Bergmann, directorul Programului Europa, Rusia, Eurasia la Centrul de Studii Strategice și Internaționale din Washington. „În ce direcție ar merge UE, oare ar însemna că UE se va decupla de NATO, care ar fi impactul asupra politicii industriale de apărare a SUA?”

Cumpărând de acasă

Tensiunile actuale de la Bruxelles sunt legate de faptul dacă noua politică de apărare la nivelul UE ar trebui să fie limitată la companiile din UE - o poziție susținută de Macron și de comisarul pentru piața internă Thierry Breton, un alt francez. Acest lucru confirmă suspiciunile din Statele Unite cu privire la protecționismul european atunci când vine vorba de a permite companiilor americane să concureze pentru contractele UE.

„Planul nostru este să sprijinim direct, cu banii UE, efortul de a intensifica industria noastră de apărare, și asta pentru Ucraina și pentru propria noastră securitate”, a spus Breton luna trecută. Dar există un fapt inconfortabil pentru susținătorii autonomiei strategice europene: când vine vorba de arme, Europa depinde în continuare de SUA. În timp ce companiile europene au o experiență profundă în apărare - construind totul, de la avionul de luptă Rafale al Franței până la tancul german Leopard și sistemul de apărare antiaeriană Piorun portabil al Poloniei - amploarea industriei armelor din SUA, precum și inovația sa tehnologică, o fac atractivă pentru Europa.

Cea mai atractivă armă este F-35 Joint Strike Fighter produs de Lockheed Martin, la un cost de 80 de milioane de dolari. Există, de asemenea, o creștere imediată a cererii de armament, cum ar fi rachetele de umăr și obuzele de artilerie. „După invazia Ucrainei de către Rusia, statele europene vor să importe mai multe arme, mai repede”, se arată într-un raport al Institutului Internațional de Cercetare a Păcii din Stockholm (SIPRI).

Cumpărând din străinătate

Războiul din Ucraina a subliniat dominația industriei de apărare din SUA. O serie de țări europene cumpără rachete antitanc Javelin produse de Raytheon și Lockheed Martin; Polonia a semnat anul acesta un acord de 1,4 miliarde de dolari pentru cumpărarea a 116 tancuri M1A1 Abrams, precum și un alt acord de 10 miliarde de dolari pentru cumpărarea sistemelor de rachete de artilerie de înaltă mobilitate produse de Lockheed Martin; Slovacia cumpără avioane de vânătoare F-16, în timp ce România este în discuții pentru cumpărarea de avioane F-35. Acele acorduri ridică temeri în Europa cu privire la posibilitatea de a se îndepărta de furnizorii americani de apărare.

De exemplu, Franța și Germania își fac griji cu privire la intențiile Spaniei, deoarece dă cu piciorul avioanelor F-35, fiind partener în dezvoltarea avionului de luptă european Future Combat Air System. Dar nevoia de a reaproviziona depozitele de arme și de a continua expedierea de materiale către Ucraina este urgentă și, după decenii de contracție, industria de apărare a continentului se adaptează cu greu. „Aliații și partenerii noștri europeni nu au experimentat niciodată așa ceva”, a spus un oficial înalt al Departamentului de Apărare al SUA, referindu-se la spasmul cheltuielilor cauzat de invazia Rusiei.

„Nu au încă capacitățile de producție de apărare de care au nevoie [pentru a se mișca rapid] și chiar ne-au căutat să încercăm să ne întrebe cum pot crește producția și cred că au de învațat multe de la SUA”. Pentru a ajuta Europa să ajungă acolo, Statele Unite au extins numărul de acorduri bilaterale de aprovizionare de securitate pe care le au cu parteneri străini de la invazia rusă, semnând noi acorduri cu Letonia, Danemarca, Japonia și Israelul din octombrie. Acestea permit țărilor să vândă și să comercializeze mai rapid și mai ușor bunuri și servicii legate de apărare.

Administrația Biden a semnat, de asemenea, un acord administrativ cu Uniunea Europeană la sfârșitul lunii aprilie pentru a stabili grupuri de lucru pe probleme legate de lanțul de aprovizionare, oferind în același timp ambelor părți un loc la masă în cadrul reuniunilor interne la Agenția Europeană de Apărare și la Pentagon. Dar există limite pentru cât de departe și cât de repede ambele părți sunt capabile și dispuse să meargă. Pe termen scurt, este puțin probabil ca schimbarea retorică a cheltuielilor militare ale UE să afecteze politica industrială militară a SUA.

În timp ce ultimele 18 luni au înregistrat o creștere uriașă a bugetelor pentru apărare, Germania a anunțat un fond special în valoare de 100 de miliarde de euro după invazia rusă a Ucrainei; Cheltuielile de apărare ale Poloniei vor ajunge la 4% din PIB în acest an – proiectele la nivelul UE se confruntă cu controverse. Companiile europene spun că au nevoie de termene de livrare mai lungi și de contracte pe termen lung pentru a face investițiile necesare. „Aveți nevoie de acea vizibilitate și siguranță pentru a face acele investiții. Suntem într-un joc între guverne și industrie – care sunt primii care pun banii pe masă”, a declarat Lucie Béraud-Sudreau, director al programului de cheltuieli militare și producție de arme la SIPRI. În cele din urmă, boom-ul global al apărării ar trebui să existe, cel puțin pe termen scurt, deoarece țările se grăbesc să-și demonstreze valoarea în fața aliaților lor din NATO și UE, iar amenințarea rusă rămâne acută, potrivit Politico.