Însă fără ştirea lor, erau şi cel mai de temut paznic pentru averea oraşului.

În timpul duminicilor şi la sărbători, preotul intra şi ţinea slujba religioasă din acest amvon exterior pentru că bolnavii nu intrau în biserică.

Preotul predica pentru toţi bolnavii, astfel încât aceştia să audă cuvântul Evangheliei.

Se spune că exista şi o mică fereastră prin care oamenii erau spovediţi.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric