În acelaşi timp, Elena Băsescu este acum colegă cu popularii europeni. Sau, chiar mai sec de atât: EBa a obţinut de trei ori mai multe voturi decât PNŢCD.

Sub povara cifrelor, nici nu mai contează că EBa a beneficiat – clar şi la lumina zilei – de ajutorul „dezinteresat” al PDL. Şi puţin contează că, în căutările pe Google.com, găsim peste 4.000 de rezultate care se referă la Elena Băsescu ca la „Romanian Paris Hilton”. Tot ce contează este că PDL a demonstrat că un singur membru de al său este mai de folos grupului PPE decât toţi ţărăniştii la un loc. Şi că, în pofida eforturilor PNŢCD de a moderniza partidul – pentru aceia care nu ştiu: PNŢCD a desfăşurat şi o campanie pe Internet, incluzând prezenţa în cadrul reţelelor sociale importante – voturile tinerilor s-au dus în altă parte.

Sigur, Marian Miluţ vede lucrurile total diferit. Într-o însemnare publicată pe blogul său în data de 9 iunie, preşedintele PNŢCD spune hotărât: „Nu am plecat. NU am murit! Nu ne-am abandonat tradiţia! Avem peste 70.000 de voturi pentru ca PNŢCD să-şi ducă misiunea politică mai departe şi suntem un partid întinerit. Peste 70 de mii de oameni încă mai cred că democraţia românească are o şansă prin PNŢCD.”

Oare 70.000 de mii de voturi reprezintă un soi de victorie? Bănuiesc că din sediile PNŢCD răspândite pe tot cuprinsul ţării se pot strânge mai multe scaune decât toate voturile adunate de partid… Şi, cu toate acestea (sau poate tocmai din această cauză), războiul facţiunilor a reînceput, Radu Sârbu somându-l pe Miluţ „să predea ştampila partidului”.

O spun cu părere de rău: dacă va continua aşa, până la viitoarele alegeri PNŢCD va înceta să mai existe. De ce o spun cu părere de rău? Pentru că, în urmă cu aproape 20 de ani, semnam primele mele editoriale în cotidianul „Dreptatea”. Acum doar mă întreb: oare ce dreptate îşi mai caută ţărăniştii? Şi nu încetez să mă mir.