O echipă de cercetători de la Universitatea Columbia din Statele Unite a identificat neuroni specializaţi în creierul şoarecilor, care transmit semnale pentru a opri animalele din a mânca.

Noi posibilități în tratamentul pentru obezitate

Deşi este cunoscut faptul că diverse circuite cerebrale monitorizează consumul alimentar, aceşti neuroni reprezintă un element nou al acestor circuite, având un rol direct în procesul de saţietate. Cercetătorii de la Universitatea Columbia au descoperit un grup de neuroni localizaţi în trunchiul cerebral al şoarecilor, care sunt responsabili pentru oprirea acestora din a mânca.

Descoperirea ar putea deschide noi posibilităţi de tratament pentru obezitate. „Aceşti neuroni nu seamănă cu niciun alt neuron implicat în reglarea saţietăţii”, a susținut, într-un comunicat, Dr. Alexander Nectow, medic-cercetător la Colegiul Vagelos de Medicină şi Chirurgie al Universităţii Columbia, care a condus cercetarea.

Acesta a spus că în mod normal, alți neuroni din creier se limitează la dedectarea alimentelor aflate în gură, la felul în care alimentele pot umple intestinele sau la nutriția obţinută din alimente. 

„Neuronii pe care i-am găsit sunt speciali prin faptul că par să integreze toate aceste informaţii diferite şi chiar mai mult”, a mai explicat cercetătorul.

Celulele au fost localizate în trecut

Decizia de a nu mânca este un fenomen întâlnit des: „Se întâmplă de fiecare dată când ne aşezăm să luăm masa: La un moment dat, în timp ce mâncăm, începem să ne simţim sătui, apoi ne săturăm şi mai mult, iar apoi ajungem la un punct în care ne gândim, bine, este suficient”, a explicat dr. Nectow.

În trecut, alţi cercetători au localizat celulele implicate în aceste decizii în trunchiul cerebral, dar cercetările nu au mers mai departe. Laboratorul de la Columbia a folosit noi tehnici unicelulare care permit investigarea unor regiuni ale creierului, făcând posibilă identificarea diferitelor tipuri de celule care până acum erau greu de distins.

„Această tehnică - profilarea moleculară cu rezoluţie spaţială - ne permite să vedem unde se află celulele în trunchiul cerebral şi cum arată compoziţia lor moleculară”, a explicat cercetătorul.

În cadrul profilării unei regiuni a trunchiului cerebral cunoscută pentru procesarea semnalelor complexe, cercetătorii au observat celule necunoscute anterior, care prezentau caracteristici similare cu alte tipuri de neuroni implicaţi în reglarea apetitului.

Neuronii au fost activați cu ajutorul luminii

Pentru a studia impactul acestor neuroni asupra alimentaţiei, cercetătorii i-au modificat astfel încât să poată fi activaţi sau dezactivaţi cu ajutorul luminii. Când neuronii erau activaţi prin lumină, şoarecii mâncau mai puțin. Intensitatea activării a influenţat rapiditatea cu care animalele opreau consumul alimentar.

„Interesant este faptul că aceşti neuroni nu semnalează doar o oprire imediată; ei ajută şoarecii să-şi încetinească treptat alimentaţia”, a completat Srikanta Chowdhury, cercetător ştiinţific în laboratorul condus de dr. Nectow.

Cercetătorii au studiat, de asemenea, modul în care alte circuite alimentare și hormoni influențează acești neuroni. Ei au constatat că un hormon care stimulează pofta de mâncare reduce activitatea neuronilor, în timp ce un agonist GLP-1, o clasă de medicamente utilizată pentru tratarea obezității și diabetului, le activează. Aceste experimente au arătat că semnalele de intrare au sprijinit neuronii în urmărirea fiecărei muscături.

„În esenţă, aceşti neuroni pot mirosi mâncarea, pot vedea mâncarea, pot simţi mâncarea în gură şi în intestin şi pot interpreta toţi hormonii intestinali care sunt eliberaţi ca răspuns la mâncare. Şi, în cele din urmă, valorifică toate aceste informaţii pentru a decide când este suficient şi ne opresc din mâncat”, a susținut doctorul.

Probabilitatea ca acești neuroni să fie și la oameni

Chiar dacă neuronii specializaţi au fost identificaţi până acum doar la şoareci, dr. Nectow a specificat că localizarea acestora în trunchiul cerebral, o regiune a creierului similară la toate vertebratele, sugerează o mare probabilitate ca oamenii să aibă neuroni similari.

„Credem că este un nou punct de intrare major pentru a înţelege ce înseamnă să fii sătul, cum se întâmplă acest lucru şi cum este valorificat pentru a încheia o masă. Şi sperăm că ar putea fi folosit pentru terapiile împotriva obezităţii pe viitor”, a adăugat dr. Nectow.