Siria. O șansă pentru Orientul Mijlociu de a-și contura propriul viitor

Stabilitatea Siriei, în inima Orientului Mijlociu, este în interesul tuturor. Este timpul ca actorii regionali, nu cei externi, să conducă schimbarea

Există decenii în care nu se întâmplă nimic și există săptămâni în care se întâmplă decenii. Acesta este Orientul Mijlociu de astăzi. Căderea regimului Assad din Siria, împreună cu forțele dezlănțuite după ce Hamas a atacat Israelul în 2023, au declanșat un vid de putere regională.

Această criză de incertitudine reprezintă o oportunitate istorică pentru o reconfigurare geopolitică. În ultimele decenii, Orientul Mijlociu a trecut prin prea multe restructurări eșuate. Este timpul să schimbăm cursul, să inversăm ciclul și ca actorii regionali - și nu actorii externi - să preia conducerea în modelarea schimbării.

Geografia strategică a Siriei îi conferă o influență enormă. Este un element-cheie pentru securitatea regională, deoarece se află în inima Orientului Mijlociu și se învecinează cu mai multe țări. Toate statele responsabile au un interes direct în stabilitatea Siriei. În acest context important, prima vizită externă a unei delegații a guvernului de tranziție sirian în Arabia Saudită a marcat un progres politic major.

Ambele părți sunt conduse de pragmatism și de realitatea politică, nu de afinități ideologice. Ostilitatea istorică a regatului față de mișcările islamiste nu a încetat. Dar saudiții acceptă că guvernul condus de Hayat Tahrir al-Sham (HTS) deține puterea și trebuie să trateze cu acesta pentru a-și exercita influența în Siria.

Obiectivul este de a preveni proliferarea amenințărilor și răspândirea acestora în Arabia Saudită și în afara acesteia. Cu resursele sale vaste, saudiții pot juca un rol indispensabil în viitorul Siriei, în special înlocuind Iranul ca principal furnizor de energie al Siriei.

După aproape 14 ani de război, proastă gestionare economică și sancțiuni, Siria are nevoie cu disperare de o mai mare recunoaștere diplomatică pentru a ridica sancțiunile din era Assad. De asemenea, HTS trebuie să fie eliminată de pe listele de terorism. Acest lucru ar permite deblocarea unui ajutor financiar internațional esențial.

În urmă cu o săptămână, Consiliul de Cooperare al Golfului a solicitat o reconsiderare a sancțiunilor împotriva Siriei. A început un proces de dezghețare. Însă retorica guvernului sirian de tranziție și respingerea afilierilor extremiste din trecut, deși încurajatoare, trebuie să fie susținute de acțiune.

Cu cei 900 km de frontieră cu Siria, Turcia a fost cel mai mare susținător al forțelor anti-Assad. Turcia a oferit resurse-cheie și adăpost pentru peste 3 milioane de refugiați sirieni. Între timp, enormul capital diplomatic și economic al Qatarului a oferit un sprijin esențial suplimentar.

Odată cu înlăturarea lui Assad, Iranul este la pământ în Siria, dar nu este eliminat. Iranul nu ar trebui să fie complet evitat, deoarece încă mai poate complica lucrurile pentru Damasc.

De-a lungul frontierei sale de 600 km cu Siria, Irakul are multe motive de îngrijorare, în special potențiala destabilizare a provinciilor sale vestice cu majoritate sunnită. Deși, din punct de vedere tehnic, se află sub umbrela de protecție a Americii, Iordania rămâne vulnerabilă de-a lungul celor 360 km de frontieră cu Siria.

Pentru Liban, există o oportunitate istorică de a crea un stat mai funcțional, cu interferențe externe reduse. Fostul Hezbollah al lui Assad poate fi în declin la nivel regional, dar rămâne o forță armată de luat în seamă. Geografia garantează că evenimentele din Siria continuă să modeleze viitorul Libanului.

Syria: a chance for Middle East to shape its own future

by Marco Vicenzino

The stability of Syria, at the heart of the Middle East, is in the interests of all. It is time for regional actors, not external ones, to lead the change.

There are decades when nothing happens and there are weeks when decades happen. This is the Middle East today. The downfall of Syria’s Assad regime, coupled with forces unleashed after Hamas attacked Israel in 2023, have triggered a regional power vacuum. This crisis of uncertainty presents a historic opportunity for a geopolitical reconfiguration. In recent decades, the Middle East has experienced too many failed resets.

It is time to alter course, reverse the cycle and for regional actors – not external players – to lead in shaping change. Syria’s strategic geography gives it enormous leverage. It is a linchpin for regional security as it lies in the heart of the Middle East and borders several countries.

All responsible states have a vested interest in Syria’s stability. Within this momentous context, the first foreign visit by a delegation of Syria’s transitional government to Saudi Arabia marked a major political breakthrough. Both sides are driven by pragmatism and political reality, not ideological affinity.

The kingdom’s historic enmity with Islamist movements has not ceased. But the Saudis accept that the government led by Hayat Tahrir al-Sham (HTS) holds power and must deal with it to exert influence in Syria.

The objective is to prevent a proliferation of threats and spillover into Saudi Arabia and beyond. With its vast resources, the Saudis can play an indispensable role in Syria’s future, in particular replacing Iran as Syria’s chief energy supplier.

After nearly 14 years of war, economic mismanagement and sanctions, Syria desperately needs greater diplomatic recognition to lift the Assad-era sanctions. HTS also needs to be removed from terrorism lists. This would unleash critical international financial aid. A week ago, the Gulf Cooperation Council called for a reconsideration of sanctions against Syria.

A thawing process has begun. But the transitional Syrian government’s rhetoric and rejection of past extremist affiliations, while encouraging, must be backed by action. With its 900km border with Syria, Turkey has been the largest backer of anti-Assad forces.

It has provided key resources and sanctuary to over 3 million Syrian refugees. Meanwhile, Qatar’s enormous diplomatic and economic capital has provided additional critical support. With Assad ousted, Iran is down in Syria but not out.

Iran should not be completely shunned as it can still complicate matters for Damascus. Along its 600km frontier with Syria, Iraq has many concerns, particularly the potential destabilisation of its western Sunni-majority provinces. Although technically under America’s protection umbrella, Jordan remains vulnerable along its 360km frontier with Syria.

For Lebanon, there is a historic opportunity to create a more functional state with diminished outside interference. Former Assad-ally Hezbollah may be down regionally but remains an armed force to be reckoned with. Geography ensures events in Syria continue to shape Lebanon’s future.