Sinuciderea generalului Ludovic Mircescu și amanta Gerda. Misterul planului militar dispărut la Vatra Dornei

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Ludovic Mircescu a fost un general remarcat la Oituz, ajuns ministru de Război în perioada interbelică. Distrus de o relație amoroasă. Vinovat de dispariția unui document care dezvăluia pregătirile militare ale României.

Cazul Ludovic Mircescu are ingredientele unui roman de spionaj, iar în centrul său se află Gerda, femeia care ar fi plecat cu planul de mobilizare al Armatei Române, în 1926.

Povestea începe la Cernăuți, trece printr-o stațiune bucovineană și ajunge în rapoartele serviciilor britanice. Unele episoade pot fi urmărite în documentele citate de cercetători. Altele, mai ales cele legate de sfârșitul generalului, rămân învăluite în incertitudine.

De la luptele de la Oituz la Ministerul de Război

Înainte ca numele său să fie legat de dispariția planului, Ludovic Mircescu își câștigase reputația pe front. În 1917, la Oituz, a comandat Brigada 2 Roșiori. Pentru felul în care și-a condus oamenii a primit Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a.

„Pentru vitejia și avântul cu care a condus brigada descălecată în luptele de pe Valea Oituzului, în iulie și august 1917, pentru cucerirea pozițiunei de la Coșna, a dat pildă subalternilor săi, distingându-se în mod special în zilele de 29-31 iulie 1917. sursa: Înalt Decret no. 1327 din 11 noiembrie 1917

La aproape un deceniu de la acele lupte, generalul ajungea ministru de Război. Mandatul său, confirmat de evidențele Ministerului Apărării Naționale, s-a desfășurat între 30 martie 1926 și 3 iunie 1927. În această perioadă avea să se petreacă episodul de la Vatra Dornei.

Cernăuți, 1920: intrarea Gerdei în poveste

Firul relației duce înapoi la Cernăuți, unde Mircescu comanda Divizia 8 Infanterie. Potrivit studiului care reconstituie afacerea, serviciile sovietice ar fi pregătit apropierea Gerdei de general încă din 1920, cu șase ani înaintea furtului. Relația ar fi continuat după numirea lui Mircescu la București. În vara lui 1926, generalul și Gerda se aflau împreună la Vatra Dornei.

În anul 1920 se refugiase la Hotin, venind din Galiția, o distinsă doamnă, însoțită de două fiice, frumoase și seducătoare. Stabilte la Cernăuți, una din tinere s-a căsătorit cu un consul francez, iar, cealaltă l-a cunoscut pe generalul Ludovic Mircescu, comandantul Diviziei a 8-a, cu sediul la Cernăuți. Tânărul general de cavalerie, care frecventa luxoasele saloane ale orașului bucovinean, s-a îndrăgostit de Gerda, o blondă cu ochi albaști, de o frumusețe răpitoare.

Autorul descrie o operațiune din categoria „honey trap”: o relație intimă folosită pentru a câștiga încrederea unei persoane cu acces la secrete. În această interpretare, legătura sentimentală oferea serviciilor străine posibilitatea de a ajunge la informații militare prin apropierea de comandant.

Vatra Dornei, 1926: peste o sută de pagini secrete

Aici, ministrul ar fi cerut să-i fie adus planul militar pentru a-l studia, încălcând regulile de manipulare a documentelor secrete. Un document românesc reprodus în studiu precizează că materialul fusese încredințat generalului adjutant Ioan Florescu, pentru a-i fi prezentat lui Mircescu.

Documentația depășea o sută de pagini. Cuprindea planuri militare, informații despre dotare, schițe, grafice și anexe. Studiul publicat în “Romanian Intelligence Studies Review”, nr. 23/2020, p. 113. menționează inclusiv o posibilă operațiune împotriva Rusiei în Basarabia. Pentru un serviciu străin, accesul la asemenea date putea dezvălui atât resursele armatei, cât și felul în care comandanții români pregăteau un eventual conflict.

În relatările despre caz, Gerda ar fi profitat de o absență a generalului pentru a pleca împreună cu documentele. Studiul descrie fuga ei și a complicilor peste frontieră și afirmă că rolul de agentă sovietică a fost stabilit ulterior de contrainformațiile românești.

De ce interesa Moscova planul Armatei Române

Miza documentelor trebuie privită în contextul tensiunilor româno-sovietice privind Basarabia. Cunoașterea pregătirilor militare românești oferea Moscovei un avantaj în evaluarea capacității de reacție a Bucureștiului.

Cercetătorul Ioan Codruț Lucinescu, de la Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul”, încadrează cazul Mircescu în operațiunile sovietice împotriva României interbelice. Autorul afirmă că Moscova a cunoscut astfel în detaliu „planul de desfășurare al armatei”, împreună cu informații despre strategie, armament și tactică.

Avertismentul britanic și cei 25.000 de șilingi

O piesă esențială a reconstituirii este nota britanică încheiată cu data de 28 martie 1927. Potrivit acesteia, serviciul britanic de la Moscova aflase că structura sovietică din Viena înaintase un document important privind desfășurarea Armatei Române.

Planul era însoțit de o traducere din română în rusă, pentru care sovieticii ar fi plătit 25.000 de șilingi. Documentul preciza că experții militari ruși consideraseră planul autentic. Britanicii cereau ca informația transmisă de serviciul lor de la Moscova să fie socotită „reală și dincolo de orice suspiciune”. Prin această comunicare, Bucureștiul era avertizat că secretul militar fusese compromis.

Agentul „48 R” și legătura sovieto-germană

Un alt document, intitulat „Document secret”, adaugă o legătură cu serviciile germane. Nota consemnează că Marele Stat Major al armatei române fusese informat de britanici, prin Foreign Office, despre furtul planului din 1926.

Autorul sustragerii este desemnat prin indicativul „48 R”: un agent din Cernăuți, descris ca lucrând pentru Germania și OGPU, serviciul sovietic de securitate și informații. Studiul atribuie Gerdei colaborarea cu ambele servicii.

Un furt descoperit într-o zi, un scandal ascuns ani întregi

Dispariția documentelor ar fi fost constatată în mai puțin de o zi. Potrivit studiului, conducerea militară a încercat apoi să țină afacerea departe de public, reușind pentru aproximativ trei ani.

Dezvăluirile din presa rusă și germană au fost urmate de articole în România. La 17 septembrie 1930, ziarul Ordinea, în numărul 534, vorbea despre „un scandal militar fără precedent”. Publicația evoca posibile demisii ale unui fost ministru de Război și ale fostului său secretar general, ambii generali activi.

În documentele serviciilor, gravitatea afacerii se exprima printr-o recomandare precisă: „Schimbarea imediată a planului de desfășurare al Armatei Române și a anexelor sale”. Nota românească propunea și restrângerea locurilor în care puteau fi studiate documente de o asemenea importanță, la sediile militare autorizate.

Toamna lui 1930: rechemarea de la Paris și sfârșitul generalului

Studiul plasează ultimul act al afacerii în toamna anului 1930, când Mircescu ar fi fost chemat de urgență de la Paris. Potrivit autorului, regele Carol al II-lea i-ar fi cerut să-și ia viața, invocând onoarea militară. Fragmentul consultat nu reproduce însă un ordin sau o scrisoare regală care să confirme direct această intervenție.

În noiembrie 1930, arată aceeași sursă, ziarele anunțau moartea generalului „după o lungă suferință”. Relatările evocau meritele sale și anii petrecuți în fruntea unor structuri ale armatei.

Eroul de la Oituz dispărea astfel din viața publică, în timp ce numele său rămânea legat de o afacere de spionaj.