Gianina spune că sexul între două femei este un dans, un tango. Divin şi nimic animalic. "Ne vedem la Victoriei. O să ne recunoşti, pentru că ne ţinem de mână", dă indicaţii Gianina, înainte de întâlnire. Doar atât pot face pe stradă, că de pupat nici nu pun problema. Nu acum, pentru că şi când se ţin de mână toată lumea se uită la ele, şi-atunci, spune Gianina, mai bine se pupă acasă.

Are 21 de ani, e studentă în Bucureşti şi e populară în comunitatea gay din Capitală. O ştie toată lumea. Când intră într-un club, femeile ar sări pe ea. E frumoasă, sociabilă, spre disperarea Roxanei, care trebuie s-o potolească şi s-o facă să se întoarcă mereu acasă. Roxana are 31 de ani şi vine în relaţia asta, prima cu o femeie, după o istorie de 13 ani alături de un bărbat. Spune că nu i-a fost deloc uşor.

"La început a fost dubios"

La serviciu, povesteşte Roxana, avea o colegă lesbiană. Discuţiile cu ea au ajutat-o să-şi dea seama că se simte din ce în ce mai atrasă de femei: "Sunt o lesbiană devenită. Nu regret cei 13 ani împreună cu fostul meu iubit, n-a fost o alegere greşită. Am simţit că nu se mai poate şi s-a terminat totul natural".

După asta a început să iasă cu fetele, mai întâi în cluburile pentru homosexuali. Acolo a cunoscut-o, după o noapte agitată, pe Gianina. "E o cuceritoare", spune Roxana despre partenera ei. S-au mutat împreună după prima întâlnire. Era acum un an. "La început a fost dubios. Uite, Gianina, deşi are 21 de ani, are mai multă experienţă în relaţiile cu femeile şi asta ne-a ajutat. Am vorbit mult despre ce ne dorim şi am ajuns la concluzia că amândouă vrem o relaţie stabilă. Cu ea a fost mai complicat, pentru că e mai aventuroasă şi i-a fost greu «să se aşeze»", descrie Roxana relaţia.

Numere de telefon prin buzunare

În zilele lor libere, lenevesc până la prânz, Roxana găteşte, mânâncă apoi împreună, se uită la filme. Sexul, aşa cum au afirmat, este divin. Nu e însă cel mai important. "Eu nu pot spune că iubesc femeia. Iubesc omul, nu sexul. Îmi place să protejez o femeie", punctează Gianina.

Poartă blugi largi, bocanci, e tunsă scurt şi îi zâmbeşte des Roxanei. O ajută să-şi pună haina, îi ţine uşa şi intră prima în local. "Nu e vorba de autoritate, doar de protecţie", adaugă Gianina.

Ies în oraş numai împreună. Roxana spune că, altfel, cine ştie dacă cealaltă ar mai veni acasă: "În club, de exemplu, ea obişnuieşte să danseze cu multe fete. E prietenoasă. Eu nu-s aşa. Dar îi dau puţină libertate, pentru că ştiu că are nevoie".

Odată, povestesc ele, după o petrecere într-un club, Gianina a ajuns acasă şi-a început să scoată de prin buzunare bileţele cu numere de telefon, primite de la fete. "Important e să ştiu că după ce dansează tot clubul, să-i fac un semn şi să vină la mine, nu să se ducă la alta", punctează Roxana.

Ea e geloasa. Vrea s-o potolească. "Şi diferenţa de vârstă e mare şi contează. Dar maturitatea nu ţine de vârstă, ci de experienţe", completează Gianina.

Narcisista şi modesta

Fetele au împreună un site destinat comunităţii de homosexuali din România. Amândouă lucrează pentru el, Gianina cu scrisul, Roxana cu tehnica. Gianina priveşte des în fereastra cafenelei şi îşi aranjează părul: "Nu ştiu dacă ţi-ai dat seama, dar eu sunt o narcisistă". Ştie că e frumoasă. "Relaţiile între femei pornesc şi de la o atracţie fizică, chiar dacă uneori e mai puţin importantă. Dacă eram urâtă, mai veneai în noaptea aia la mine?", o întreabă pe Roxana.

DEBUT ÎN FILM

Şi-a jucat rolul într-un documentar

Cristian Pietrăreanu a ajuns subiect de film. Are 22 de ani, e din Târgu Jiu, iar acum locuieşte în Bucureşti, unde e student la Româno-Americană. S-a născut homosexual.

E unul dintre cei care au obosit să se ascundă, aşa că fără jenă îşi recunoaşte orientarea sexuală. Pe la 14 ani a început să observe că e diferit. Îi fugeau ochii după colegii de la şcoală, îi privea pe ascuns şi se visa în braţele lor.

Era epoca internetului prin dialup când Cristi, pentru a-şi lămuri dilema legată de sexualitate, a început să-şi caute singur răspunsuri la întrebări.

Şi-a scris povestea

Tot pe vremea aceea şi-a cunoscut primul partener, un băiat de vârsta lui, din Timişoara. Prima dragoste a fost năbădăioasă.

"Ne-am văzut prima oară în Caransebeş. A durat cam opt luni şi din cauza distanţei ne-am şi despărţit", povesteşte Cristi.

Pentru el, prima relaţie a coincis cu prima dezamăgire. S-a lăsat cu plâns şi cu regrete. După legătura eşuată, Cristi a vrut să fie ca ceilalţi, să iubească fete. Nu i-au plăcut niciodată, în schimb a încercat să se apropie de ele.

În afară de câteva pupicuri în faţa şcolii, nimic nu s-a prins de el: "N-am putut şi nici n-am încercat să găsesc vreodată o explicaţie la ce mi se întâmpla atunci, pentru că ştiam că sunt gay şi că aşa o să rămân toată viaţa. Eram însă foarte dezamăgit de ce citeam pe internet despre homesexuali, despre cum erau numiţi, şi-atunci mi-am scris povestea şi am trimis-o ziarelor locale din Târgu Jiu". A fost primul lui pas spre recunoaştere.

"Îmi spunea că sunt bulangiu şi alte de-astea"

"N-am încercat să găsesc vreodată o explicaţie la ce mi se întâmpla atunci, pentru că ştiam că sunt gay şi că aşa o să rămân toată viaţa. Eram însă dezamăgit de ce citeam despre homosexuali."
CRISTI PIETRĂREANU, membru al comunităţii gay

Stătea cu fratele lui, care e cu un an mai mare, într-o cameră de cămin: "Şi-a dat seama şi prima reacţie a lui n-a fost tocmai plăcută. A râs, mi-a spus că sunt bulangiu şi alte d-astea. După ceva timp, şi-a cerut scuze, dându-şi seama că nu greşesc cu absolut nimic. De atunci m-a acceptat şi ne înţelegem foarte bine".

Părinţii lui Cristi au aflat şi ei între timp şi n-au fost de acord. Din cauza asta, nici nu ţin legătura.

Ultima oară i-a văzut de Paşte, acum un an jumate.

"Noi doi"

Cristian şi George, fostul lui iubit, sunt personajele principale ale filmului "Noi doi", regizat de Claudiu Mitcu. Filmările, care au început acum doi ani, i-au prins pe băieţi împreună.

De câteva luni s-au despărţit. "De George am fost foarte îndrăgostit. Era frumos să ştii că ai la cine să vii acasă, să ştii că ai cu cine să mergi la cumpărături, dar locuitul împreună devenise sufocant", explică Cristi.

Erau amândoi geloşi. Se controlau în telefoane, în mailuri. Cristi este acum singur.

De aproape un an lucrează la Asociaţia Accept, care militează pentru drepturile persoanelor LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transexuali), unde e responsabil financiar. Anul acesta, la Gala Premiilor Fundaţiei Erste, din iunie, Asociaţia Accept a primit premiul special pentru integrare socială. În biroul lui, pe lângă afişul mare al fimului în care a jucat, are un calendar: ieri avea bifată ziua de naştere a lui George: "L-am sunat, e ceva normal. Am rămas prieteni".
<iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/vr6wYMxqGbk" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>
Cristi şi George au fost protagoniştii documentarului "Noi doi", regizat de Claudiu Mitcu. Cei doi s-au despărţit în urmă cu câteva luni, după o dragoste cu năbădăi. Cristi spune că a vrut să ia o pauză

PEDEAPSĂ

Canonul bisericesc pentru păcatul de a fi homosexual

Cosmin este din Bucureşti, are 21 de ani şi e homosexual. Pentru el, compania fetelor în adolescenţă făcea parte din normele sociale. Nu i-au plăcut niciodată, n-a fost tentat nici măcar s-o pupe pe una pe gură.

Prima experienţă sexuală cu un băiat a avut-o la 14 ani. Era pe-atunci cel mai bun prieten al lui. "Ne uitam la un film şi cam asta a fost tot. Am devenit intimi", povesteşte Cosmin. Aşa a început să se uite din ce în ce mai lung după bărbaţi.

Documentarea pe internet i-a răspuns şi la câteva întrebări: nu era bolnav, ba poate era mai "normal" decât alţii. Tot prin internet şi-a cunoscut primii parteneri.

La 18 ani, începuse să iasă cu un tip mai mare decât el, care astăzi îi este medic de familie: "A fost prima relaţie şi ne-am despărţit pentru că eu eram foarte tânăr şi îmi doream să experimentez lucruri pe care nu le puteam face împreună", mai spune Cosmin.

Spovedania

Tot cam pe-atunci le-a spus şi părinţilor despre orientarea lui. Mama lui a rămas "paf!", dar, dezvăluie Cosmin, s-a liniştit după ce a văzut că aşa şi-a găsit împlinirea. Bunica l-a întrebat care dintre ei doi e "fetiţa", iar cu bunicul n-a discutat niciodată despre asta.

"Am avut în perioada aia şi o decepţie legată de recunoaşterea de a fi gay. Eu eram un copil foarte religios, am cântat în corul bisericii, îl cunoşteam pe preot şi făceam meditaţii cu băiatul lui. Am vrut totuşi să mă spovedesc şi să-i spun că sunt homosexual, pentru că auziesem că e un mare păcat". S-a dus. Preotul i-a spus să nu mai facă şi i-a dat un canon bisericesc: Cosmin trebuia să citească Filocalia şi să ia un lemn,- să-l pună în foc, iar partea încinsă s-o strângă în mână: "Mi-a cerut să vin să-i arăt rana din palmă şi să-i spun că durerea pe care am simţit-o, o voi simţi pe tot trupul în focurile iadului".

Din Filocalie a citit trei pagini. Spune că n-a înţeles nimic. "Am mai stat cinci minute să mă gândesc ce fac cu lemnul şi mi-am dat seama că e o prostie", adaugă Cosmin.

A doua zi însă, înainte să plece către casa preotului, unde avea meditaţii, l-a sunat preoteasa: "Mi-a spus că cel mic e bolnav şi că, gata, nu mai trebuie să-i întâlnesc copilul".

Cosmin susţine că preotul e prima persoană care l-a discriminat, când Biserica cere înţelegere şi iertare. Legătura cu religia nu s-a întrerupt. "La slujbă, eu nu mă mai pot aduna. Mi-am dat seama că Dumnezeu nu e numai acolo".

Drepturi necâştigate

Cosmin este acum într-o relaţie. Partenerul lui e cu un an mai mare şi e student la Medicină. Nu se ceartă din nimicuri. Doar din cauza unor lucruri profunde, asupra cărora nu pot cădea niciodată de acord: "De exemplu, el spune că o karmă nu se poate repara decât prin suflete reîncarnate. Eu nu cred asta".

Se uită şi acum după bărbaţi pe stradă. E natural. E sănătos. "Sebastian mă strânge de mână când observă că fac asta, dar nu e vorba de gelozie". Nu locuiesc împreună, dar îşi petrec timpul prin ceainării, prin restaurante raw-vegan sau acasă, unde unul găteşte, iar celălalt se uită.

Şi-au cunoscut unul altuia părinţii şi nu mai e rost să se ascundă: "Toată lumea a acceptat. Uite, de exemplu, mama lui îmi spune mie «Frumosul»".

Totuşi, uneori păstrează o rezervă vizavi de cui ar mai trebui să spună: "Obişnuiesc să mă gândesc mai puţin la mine şi mai mult la cei care ar urma să afle. Nu ne sărutăm pe stradă, nu ne ţinem de mână. Nici când mergem în alte ţări nu o facem, pentru că eu unul aş simţi că fug. Odată ce nu mi-am câştigat acest drept în ţara mea, de ce s-o fac în alte parte, chiar dacă nu mă cunoaşte nimeni?"

"Sexul cu o femeie e ca şi cum ai mânca supă cu furculiţa"

A încercat o dată să facă sex cu o femeie. Spune că a fost o întâmplare nefericită, din care s-a ales doar cu experienţa. N-a fost nici plăcere, nici sentiment, nici confort psihic.

"Ştii cum e? E ca şi cum ai mânca supă cu furculiţa. Nu există nicio atracţie interioară", crede Cosmin.
Ca să apere drepturile homosexualilor, spune că a trimis scrisori în nume propriu unor oameni politici. E tot ce poate face acum. În rest, când se iveşte vreo discuţie contradictorie privind "normalitatea sexuală", are tot timpul argumente.

Vrea să prindă ziua în care statul român va recunoaşte şi în acte relaţiile gay: "În Bucureşti sunt atâţia oameni needucaţi, încât ţi-e frică să te exprimi pe stradă. Trebuie să înţelegem că rolul statului e să recunoască relaţiile pe care oamenii le au între ei. Statul nu e peţitor. Nu are dreptul să spună dacă Mihăiţă se potriveşte cu Angela sau dacă Mihăiţă nu se potriveşte cu Marius, de exemplu".

VIAŢA DE NOAPTE

Dezlănţuirea se face în clubul Soho

Homosexualii din Bucureşti nu prea au locuri numai ale lor unde să se distreze. Cumva, monopolul distracţiilor gay aparţine clubului Soho, unde în fiecare weekend se organizează petreceri cu tematică. E dezmăţ, e muzică, e locul în care se pot săruta fără ca cineva să se holbeze sau să le spună ceva.

Sâmbăta trecută, clubul Soho era plin: hetero, travestiţi şi homo laolaltă. Funcţionează după o altă agendă a cluburilor. Promoţiile la ţigări nu se fac cu fete frumoase, înalte şi puţin îmbrăcate, ci cu băieţi parfumaţi, care poartă tricouri decoltate.

Pe animatoarea care dansează în chiloţi, fetele o înconjoară şi mai că sar pe ea, să o dezbrace. O privesc lung, o trag de maieu, până când un bodyguard aşază un scaun în faţa scenei, ca s-o protejeze. Bărbaţii nici nu întorc capul. Lor le dansează un tip epilat din cap până-n picioare care, la final, abia-şi face loc să treacă printre mulţime.

"Mergem apoi să facem sex"

E uşor să găseşti un partener în comunitatea gay, mai ales când ieşi în cluburi. Gabi, de exemplu, aplică propriile tehnici de agăţat. Dansează ca un nebun în Soho. Ultima oară, sâmbătă, a stat cam două ore şi s-a privit într-o oglindă din club, în timp ce-şi ridica tricoul pe burtă şi se mângâia. Vreo trei bărbaţi au venit să-l întrebe câte ceva: "Ştii, eu, de fapt, sunt bi. Am venit aici cu nişte prieteni gay, am fumat nişte iarbă şi aşa am simţit eu. Să mă uit în oglindă. Dar eu fac sex cu femei. Vreau să-mi găsesc o parteneră de dans şi apoi să mergem acasă, să facem sex".

Treburile sunt simple aici. Se plac şi pleacă împreună acasă, indiferent dacă ţine sau nu mai mult de-o noapte. La final, Gabi se întoarce să mai spună ceva: "Poate ai văzut reclama aia: toţi suntem diferiţi. Din fericire".
Citiţi şi:

  • Cum trăieşte un cuplu de homosexuali în Bucureşti
  • „Cartea de telefon” a gay-lor