George Steward, purtătorul de cuvânt al premierului Neville Chamberlain, a reușit să reducă ostilitatea ziarelor britanice față de Germania nazistă, convingându-i pe mulți ziariști că le dă informații din interior și făcându-i să susțină politicile guvernului.

George Steward a fost funcționar public de carieră. El a folosit fiecare truc posibil pentru a învinge opoziția Ministerului de Externe față de politica de relaxare a relațiilor cu Hitler a premierului britanic.

Istoricul Richard Cockett descrie în cartea sa, „Amurgul adevărului”, cum Steward l-a ajutat pe Chamberlain să reducă ostilitatea ziarelor britanice față de Germania nazistă și i-a convertit pe cei mai mulți ziariști în agenți de influență pentru liniștirea populației față de relațiile cu Hitler.

James Margach, atunci corespondent al Times, a descris cum Chamberlain a lucrat „pentru a manipula presa pentru a-și susține politica de pace cu orice preț”. Și Steward era dispus să meargă dincolo de linia roșie.

Miercuri, 23 noiembrie 1938, MI5 l-a văzut strecurându-se în ambasada Germaniei de pe Carlton House Terrace din Londra. Acolo, între orele 13.15 și 15.50, Steward a purtat negocieri private cu regimul nazist.

În ambasadă, George Steward l-a întâlnit pe Dr. Fritz Hesse, atașat de presă și confident al lui Joachim von Ribbentrop, pe atunci ministru al afacerilor externe al lui Hitler.

MI5 avea un informator în interiorul ambasadei. Această sursă neprețuită a raportat că Steward a vizitat ambasada ​​ca „reprezentant al prim ministrului”.

Serviciul secret a obținut o versiune completă a raportului trimis de Hesse lui von Ribbentrop. Acesta a explicat că George Steward a oferit concesii care ar putea „servi drept bază pentru o înțelegere generală anglo-germană”.

Steward a spus că acestea ar trebui negociate „direct între Fuhrer și Chamberlain”. Dr. Hesse a raportat că: „Marea Britanie este acum pregătită să accepte practic totul de la noi și să ne îndeplinească toate dorințele”.

Nu există informații dacă bărbatul, descris în raportul MI5 ca fiind „de construcție medie”, cu ochi albaștri și „un ușoar strabism la ochiul drept”, acționa din proprie inițiativă sau la cererea lui Chamberlain.

Dar este cert că Chamberlain a refuzat să îl demită pe Steward atunci când secretarul de la externe, Lord Halifax, l-a confruntat pe prim-ministru cu raportul MI5 al întâlnirii clandestine a lui Steward.

Steward a continuat să lucreze pentru Chamberlain până la sfârșitul mandatului acestuia din mai 1940.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric