În atenția medicilor și psihiatrilor din București intrase fachirul Rayo, care în ziua de 8 iulie 1933, într-o cabină a expoziţiei „Prater”, din bulevardul Elisabeta 5 (în faţa cinematografului Trianon), şi-a pironit limba de o scândură groasă.
Iată ce povestea gazetarul Alex. F. Mihail în revista Realitatea Ilustrată din 20 iulie același an:
Se împlinesc aproape două săptămâni, de când acest om extraordinar stă ziua şi noaptea, cu limba scoasă afară, fixată, într’un mod atât de barbar de o scândură.
Cuiul e sigilat şi nu se poate desface. Oricine are voe să vie ziua sau noaptea, la orice oră, spre a controla pe fachir, care şi-a propus să stea astfel şaizeci de zile (sau cel puţin cincizeci!).
Ne puteți urmări și pe Google News
Dar nemulţumit de acest supliciu, care i se pare prea simplu, fachirul îşi mai pironeşte din când în când, mâinile. Ia un ciocan şi mai bate câte un piron între oasele metacarpului de la mâna stângă, pe care o fixează în apropiere de celălalt cui, care-I ţine în permanenţă capul deasupra scândurei.
După o zi, două, sau chiar în aceiaş zi, se răsgândeşte părându-i-se că această poziţie nu ar fi bine aleasă; scoate cuiul din mâna stângă şi îşi răstigneşte imediat mâna dreaptă, sau îşi înfige instrumentul de tortură între coaste.
Venind medicii să-l controleze, el are cea mai mare satisfacţie, când aceştia primesc invitaţia lui, ca să-i bage ace prin mâni, prin picioare, prin corp.
Pretinde că nu simte nici o durere.
Un medic, care a asistat în ziua de 8 Iulie, la prima restignire a fachirului Rayo, a scris următorul certificat, din care cititorii pot afla unele detalii interesante cu privire la macabra fantezie a acestuia:
„Fachirul Rayo şi-a străpuns, în prezenţa mea limba nepreparată cu un cui, neavând în urma acestui fapt nici o scurgere de sânge.
Totodată nu a manifestat semne de durere”.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric
Recomandările noastre
